De ce trecutul nu rămâne in trecut?

Cap.1. Prima zi la liceu

Mă trezisem înainte ca alarma să sune sau ca mama să intre în cameră bucuroasă, deoarece azi era ziua cea mare şi importantă. Într-adevăr pentru mine, până acum, asta era ziua cea mai importantă! În urmă cu trei luni încheiasem un capitol destul de frumos din viaţa mea, iar acum urma să îmi încep viaţa de adolescent. Perioada gimnazială a fost o perioadă în care toţi ne-am maturizat corespunzător vârstei noastre. Eram o clasă plină de elevi frumoşi si sârguincioşi, fiecare dintre noi având visele şi aşteptările sale de la viaţă. Dar viaţa de multe ori nu e aşa cum ne-o dorim noi!

Îmi priveam zâmbetul larg din oglindă care mi-a rămas întipărit pe chip după ce visasem la doi ochi verzi şi două gropiţe care m-au fascinat. Visul îmi părea atât de real... Îmi simt şi acum corpul plin de furnicături,iar în minte mi-a rămas gravată acea privire ce nu aveam s-o uit niciodată. Nu ştiu cine e persoana ai cărei ochi tocmai i-am visat pentru că în jur totul era întunecat. De asemenea, posesorul era îmbrăcat complet în negru, iar datorită întunericului ce îl împrejmuia, nu i-am putut distinge silueta. Nu-mi zicea nimic, doar mă privea fix cu ochii mijiţi acompaniaţi de cel mai frumos zâmbet. Doar atât! O privire pe cât de intimidantă, pe atât de pătrunzătoare! Îmi doream să îi ating faţa şi cu paşi mărunţi am pornit către el,parcă hipnotizată. Inima îmi bătea tare,din ce în ce mai tare! Respiram sacadat simţind cum aerul îmi părăsea plămânii.În jur auzeam doar ritmul bătăilor inimii mele şi respiraţia mea întreruptă. Distanţa se micşora din ce în ce mai mult între noi, iar eu îmi doream cu atâta ardoare să-i ating obrazul ce părea prea delicat şi prea fin pentru un bărbat. Atunci când a clipit şi şi-a îndreptat privirea spre mine am ţipat cât am putut de tare şi mi-am retras instantaneu mâna. Ochii mei verzi dispăruseră fiind înlocuiţi de ochii iubitului meu! M-am trezit speriată,transpirată şi cu un puternic sentiment de vinovăţie faţă de iubitul meu! De ce am ţipat şi mi-am retras mâna? De ce nu am continuat să îl ating pe iubitul meu sărindu-i în braţe şi sărutându-l?

Clipesc de cateva ori pentru a-mi obişnui ochii cu întunericul din cameră şi încerc să îmi dau seama unde mă aflu. În sinea mea sper să găsesc cei doi ochi verzi. Încet,încet reuşesc să mă calmez şi îmi caut telefonul ce-l aveam sub pernă. Îl deblochez şi constat că mai aveam încă vreo 45 de minute de dormit. Aş fi putut profita din plin în vis de cei doi ochi verzi,dacă nu intervenea iubitul meu. Poate aflam ai cărui posesor sunt acei ochi. Îmi plimb privirea prin cameră şi sunt multumită de rezultatul obţinut. Reuşisem cu o zi înainte să îmi aranjez şi redecorez camera mea, pregătind-o şi pe ea de noua etapă adolescentină. Nu renunţasem la posterele de pe biroul de scris ce se afla sub fereastra din camera mea sau la cele de pe părţile laterale ale şifonierului meu de haine. Ele erau fantezia mea, lumea mea în care mă transpuneam când aveam momentele mele de singurătate. Am fost un copil cuminte pe care de mică parinţii îl lăsau cu încredere singur acasă, atunci când mama era la serviciu şi tata era plecat câteva săptămâni pe lună cu treabă. Atmosfera din casa noastră era una armonioasă şi liniştită dar mai ales ne bucuram de familia frumoasă care eram. Nu am dus lipsă de nimic pentru că ai mei, deşi nu erau înstăriţi,îmi făceau mereu toate poftele în limita posibilităţilor.

Stau întinsă în pat şi privesc steluţele şi luna ce sunt lipite pe tavanul meu care luminează în întuneric şi mă ajută ca somnul să îmi fie mai lin, iar visele mai dulci. La ele nu am putut renunţa. Încă.... Îmi aduc aminte de clipele mele aşezată în faţa oglinzii cu fixativul mamei mele, pe post de microfon şi cu baticele bunicii prinse în păr cu agrafe, visându-mă cântând în duet cu Eminem,Thalia, André şi mulţi alţi cântăreţi... Mă apucă panica şi îmi simt inima cât un purice, gândindu-mă dacă de azi voi mai putea face asta.Voi mai putea oare alinia jucariile de pluş pe pat făcând pe profesoara şi mânzgălind pe oglinda dulapului meu cu carioci, lecţii pentru ,,elevii" mei? Oare mai puteam conversa singură în faţa oglinzii cu ,,prietenele"mele la o cafea? Voi mai putea oare prezenta ştirile sau vremea in faţa oglinzii încălţată cu pantofii mamei? Voi mai putea oare trata ,,pacienţii" mei de gripă,sinuzită sau pojar? Gândurile astea îmi dau o stare de melancolie,tristeţe si mă simt lipsită de orice emoţie în privinţa acestei zile. Încerc să mă calmez cu gândul că de acum sunt deja mare.... Gândurile îmi sunt întrerupte de mama,care într-adevăr intră bucuroasă şi zâmbitoare în camera mea. Se aşează lângă mine şi mă cuprinde punându-şi capul pe creştetul meu. O simt un pic tristă, iar când îmi întorc capul către ea şi o privesc, în ochii ei văd bucurie,dar şi o uşoară urmă de tristeţe.

-Ce s-a intâmplat pui mic? Nu te văd prea nerăbdătoare pentru prima zi la liceu! mă întreabă mama zâmbind melancolic,aplicându-mi un pupic pe creştetul capului.

-Nimic mami!doar că.....oftez şi îi împărtăşesc ceea ce mă apasă. Îmi e teamă căci nu ştiu cum va fi, îi răspund la fel de melancolic, privind fix posterul cu Eminem de pe şifonier,care nu-mi arată un semn tocmai ortodox.

-Nu trebuie să îţi fie teamă de nou!Acolo vor fi de asemenea majoritatea prietenilor tăi,iar pe parcurs vei cunoaşte alţi copii şi îți vei face o gramadă de prieteni! Sunt sigură că vei fi la fel de indrăgită ca până acum! Contează doar să fii tu, îmi spune mama sărutându-mi creştetul capului şi mângâindu-mi braţele.
-Asta e o perioadă atât de frumoasă!Vrei să îţi spun un mic secret?continuă mama,iar eu deja mă feresc de acea sclipire cu subînțeles din ochii ei.
-La acest liceu unde mergi tu, ne-am cunoscut eu şi tatăl tău! Era un căpcăun ce se credea zmardoiul liceului,asta până ce l-a pus la punct fratele meu, începe să râdă şi o văd atât de bucuroasă şi fericită când îşi priveşte amintirile.
-Năşicul? întreb atunci când mă gândesc că şi Mario e la fel de protector cu mine, Mario fiind verişorul meu primar.
-Da, îi făcea zile negre tatălui tău!Până atunci erau prieteni foarte buni,însă tatăl tău l-a călcat pe bătături şi atunci s-a declanşat războiul în şcoală, ofteaza si îşi drege glasul.Îţi dai seama că eu eram pusă în situaţia de a alege între cei doi!
-Şi ce ai ales mama? o întreb destul de curioasă.
-Păi nu se vede? Acum încerc să îmi îmbărbătez fiica cu amintirile mele! Îmi spune bufnind-o râsul!

În cadrul uşii apare tata care râde la fel de frumos ca mama, probabil amintindu-şi şi el de acea perioadă.
-Nu ii mai băga prostii în cap fetii! Nu a fost absolut deloc asa cum zice mama ta, Serena, spune aşezâdu-se pe marginea patului. Ai uitat Dani,când i-am pocnit una de l-am scuturat de toate aerele de mare bătăuş? întreabă tata mândru de isprava lui. Am venit doar să-ți spun, face o scurtă pauză încercând să schimbe subiectul, cafeaua e gata, iubito!se apropie şi îi sărută obrazul mamei,apoi pleacă către bucătărie.
Mama se ridică şi îmi infirmă spusele tatălui meu razand cu poftă.

-Hai! Te aştept în bucătărie!Te las să te faci frumoasă!îmi spune zâmbind şi ridicând sugestiv din sprâncene! Şi...Serena? Scrumierele de sub pat iubito, trebuie golite, adaugă zâmbind complice.
Măresc ochii şi îi spun şocată cum că nu ar fi ale mele,dar până şi eu ştiu că asta e cea mai patetică şi penibilă scuză pe care o puteam găsi.
-Cu sigurantă tatăl tău a uitat de ele sub patul tău, răspunde făcându-mi cu ochiul,dar eu simt cum cerul se prăbuşeşte pe mine.
Trage uşa după ea, iar eu rămân sprijinită într-un cot,cu un zâmbet în colţul gurii, privind uşa ce tocmai s-a închis.......

Discuţia cu mama şi tata m-au binedispus şi mă simt mult mai bine şi pregătită de noul an şcolar!
Mi-aş dori să am şi eu astfel de amintiri din liceu pe care să le pot împărtăşi copiilor mei! Oare eu îmi voi găsi jumătatea în acest liceu? Dar ce mă tot gândesc la prostia asta pentru că eu mi-am găsit deja jumătatea!
Iubitul meu, Laur are cei mai frumoşi ochi albaştri pe care i-am întâlnit, chiar dacă comportamentul lui lasă uneori de dorit şi mă critică sau mă jigneşte, ştiu că o face tot spre binele meu,ca eu să îmi pot da seama de greşelile ce le fac!
Dar ce semnificaţie să aibă cei doi ochi superbi ce tocmai îi visasem?

Aveam să îmi dau seama mai devreme decât credeam,cum si cât de mult îmi vor schimba viaţa!

♥♥♥JUST SMILE!

:)