De ce trecutul nu rămâne in trecut?

Cap.6. Întradevăr sfârşitul.

         Nu apuc să mă bucur prea mult de căldura degajată de corpurile noastre, căci tipa părăsită pe ringul de dans îşi face apariția privindu-mă furioasă.

-Iub nu mă prezinţi prietenilor tăi?Întreabă tipa pe un ton atât de mieros,încât mi se apleacă de la atâta dulcegărie.

-Sunt Roxana, iubita lui Alex! Îmi pare bine să vă cunosc! zâmbește provocator, plimbându-și degetele agale prin părul lui Alex.

    Simt o ușoară stare de disconfort și nu îmi dau seama dacă asta se datorează geloziei ce mă cuprinde brusc. De ce simt asta? Nu e ca și cum noi doi am fi fost împreună. ...nu e ca și cum el îmi aparține..., dar ei sunt ochii mei verzi, ele sunt gropiţele mele... Doare și nu înțeleg de ce mă doare mai mult decât atunci când am aflat că relația mea cu Laur, a fost doar o minciună.

Roxana pleacă după ce își sărută zgomotos, iubitul pe obraz, zâmbindu-mi arogant, semn cum că deja și-a marcat teritoriul.
-Pe bune?!Cu Roxana frate?Adică și eu i-aş trage-o,dar "iubită"! întreabă Mario râzând șmecherește.
-Mă duc să caut baia îmi zice Silvia, iar eu îi simt tristețea din glas. Silvia e o fată puternică de fel și își ascunde foarte bine stările sufletești, dar când vine vorba despre Mario nu mai e în stare. Trebuie neapărat sa discut cu Mario despre asta. Nu-mi place când prietena mea suferă în tăcere.

-Frate nu e iubita mea!E un fel de cum să îți spun...prietenă cu beneficii?! zâmbește şi mă privește subtil, iar atunci simt cum plutesc pentru că îmi dau seama că mai am o şansă ca ochii mei verzi să fie ai mei și doar ai mei!
-Oook! Deci se poate împrumuta nu? întreabă verișorul meu și eu icnesc înroșindu-mă și îi trag un cot în coaste. Mai bine că Silvia a plecat la baie. Mario îi aplică lovitură după lovitură involuntar.

    Discuția băieților continuă, iar eu mă simt cumva în plus. Decid să merg să îmi caut prietena. Intru în casă si încep să caut baia. Nu durează mult și o găsesc,iar ceea ce îmi văd ochii mi se pare ireal.
Silvia e țintuită de perete de mâna nimeni alteia decât a Izei. O furie turbată mă acaparează și îmi arunc mâinile în părul bogat al Izei.
-Dă-i drumul la gât nenorocito!îi mârâi printre dinți.
Când Silvia este eliberată, o rog să meargă să stea cu Mario pentru a-l împiedica să mă caute. Presimt că și jigodia de Laur e prezent pe aici pe undeva. Nu vreau să-i stric ziua de naştere lui Alex cu problemele mele.
-Ascultă aici târâtură! Nu te lega de prietenii mei! Dacă ai ceva de împărțit cu mine, te iei de mine nu de ei, ai auzit? îi spun plină de tupeu.
-Du-te dracu zdreanţă ce ești! se întoarce şi mă împinge in perete. Nu ţi-a ieșit faza cu Laur și acum încerci cu Alex? O să îi iei la rând pe toți prietenii lui văru'to? Dacă Roxi e mai paşnică,ei bine, eu nu pot sta cu mâinile în sân!zbiară la mine şi mă trânteşte cu capul de perete.

Doare al dracului de tare atât lovitura primită,dar cel mai mult mă dor vorbele ei. Eu nu sunt aşa. Nu am ştiut despre relația ei cu Laur şi cu atât mai puțin de faptul că Alex are iubită.

     -Iza, dă-i drumul de aici în secunda asta! se aude o voce de băiat,voce care m-am străduit al dracului de mult în ultimele două săptămâni să o uit.
Această voce care încă mă face să tânjesc după alintarea, îmbrăţişările și sarutările posesorului ei.
Iza pufăie nemulțumită şi îmi aruncă o ultimă privire plină de venin. Pleacă lovind-o cu umărul pe Silvia,care se află în spatele lui Laur, afişand o moacă speriată şi plânsă. Ce Doamne iartă-mă parte nu a înţeles când i-am spus să îl caute pe Mario şi să stea cu el?Aşa avea ocazia să petreacă puţin timp alături de el. De ce niciodată nu face ce îi spun?

     -Ce se întâmplă aici iubito? mă întreabă Laur cu un ton îngrijorat apropiindu-se de mine, mângâindu-mi obrazul.
-Încetează cu asta Laur! îi dau peste mână şi fac un pas în spate.
-Cât de ipocrit poţi fi? Eu nu mai sunt iubita ta! Iubita ta acum e căţeaua aia de Iza! Dreseaz-o şi apoi scoate-o în lume sau dacă nu, pune-i dracu lesă şi botniţă! îi răspund furioasă tremurând de nervi.
-Serena, nu te ştiam aşa! Nu te recunosc! Se vede că mi-ai ieșit din mână, iubito, dar îmi place când îţi scoţi gheruţele, păpușă!
-Du-te dracu tâmpitule!
-Ascultă la mine, Serena! se repede şi îmi blochează mișcările,susținându-şi palmele de perete și privindu-mă cu ochii mijiţi. De mine nu scapi! Eşti tot a mea! Durează ceva până o să îţi dai seama,dar te pot aştepta, iubito. Nu o să fi toată viața protejata lu' văru'to!Când vreo pizdă o să îi pună capac, o să rămâi singură, frumoaso!îmi şopteşte la ureche și îi simt respiraţia caldă pe gât, gest ce nu de mult mă înnebunea, dar corpul meu nu îl mai recunoaşte şi gestul lui nu mi se mai pare excitant, ci doar îmi provoacă silă!
-Lasă-mă în pace, Laur! Vreau să plec! Noi doi nu avem ce mai împărţi! încerc să mă eliberez de strânsoarea lui.
-Nu-mi zice că nu mă doreşti aici şi îmi atinge zona sensibilă dintre coapse!Îți dorești atât de mult să te domesticesc pisicuță sălbatică,arzi de nerăbdare să-mi bag mâinile în părul tău și să trag de fiecare dată când intru în tine! continuă şoptind,împingându-şi bazinul în mine.