De ce trecutul nu rămâne in trecut?

Cap.18. Start game!

     Odată bagajele urcate în portbagaje, fiecare ne îndreptăm spre mașina cu care vom călătorii.
Dacă așteptările de la această călătorie sunt promițătoare și rezultatul jocului meu îmi va fi pozitiv atunci în mai puțin de câteva zile îmi voi face de cap cu iubitul meu.

    Pot spune că am două variante pentru jocul meu. Având în vedere că relația noastră nu e una pe roze,îl pot face gelos și realizând că m-ar putea pierde ar venii acasă mai repede sau îl pot face să gândească că nu are nici un rost să se complice.
E un risc pe care mi-l asum.Asul din mânecă? Ei bine faptul că îmi repetă că mă iubește de fiecare dată când are ocazia,mesajele trimise în toiul nopții și faptul că nu-şi poate scoate din cap ziua noastră îmi dau curaj să îmi joc jocul.
Asta oricum nu are nici o relevanță pentru că relații sexuale a tot avut și înainte. Se presupune că nu cu fata pe care o iubea, nu?
M-am săturat să mă complac în suferință și să mă las purtată spre mrejele pieirii.
Edy din punctul meu de vedere e cobaiul perfect.Se simte atras de mine și atunci nu-mi rămâne decât să mizez totul pe cartea mea câștigătoare.
Dacă îmi voi bate joc  de el și îl voi răni,nu îmi pasă pentru că oarecum ăsta e un joc cu dublu rol.
Mă voi răzbuna pentru seara din club și îmi voi aduce iubitul acasă.
Conștiința oricum îmi va fi împăcată căci se presupune că în dragoste și în razboi nu există reguli.
Zâmbesc când îl privesc pe Edy atât de bine dispus,conducând atât de degajat și îmi aprind o țigară.
În alte condiții ar fi iubitul ideal.Dar inima mea a fost deja cucerită și nimic nu mă poate face să mă răzgândesc în privința băiatului cel iubesc.

     -Ești singura căreia îi permit să fumeze la mine în mașină!
-Și cum ai putea să-i refuzi o asemenea plăcere surioarei tale nu?îl lovesc în glumă în umăr, iar el se rușinează și se concentrează asupra drumului.
-Niciodată nu ți-aș putea renunța ceva Sere! Privirea lui serioasă mă intimidează și o ocolesc încercând să îmi caut sticla de suc în rucsac.
-Spune-mi!Cum merge relația asta a ta?schimbă subiectul și eu mă relaxez încet.
-Care?
-Cea pe care ai stricat-o tu?Habar nu am!ridic din umeri și încep a-mi retușa machiajul în oglinda retrovizoare.
-Pai.....asta înseamnă că ești liberă?
-Nu aș știi să-ți raspund!Sincer!E mai ciudat la noi Ed!
-Te-ai culcat cu el?
Mă opresc cu pensula rimelul în dreptul ochiului și înghit în sec.Trag un fum din țigara ce o lăsasem în scrumiera mașinii și mă gândesc ce să îi răspund.
-Nu crezi că ești cam curios și indiscret?
-Eduard!Dacă am acceptat să facem pace,asta nu îți dă dreptul să sapi adânc în mintea mea.
-Ai dreptate!Îmi cer scuze!
Aprob din cap și îi zâmbesc cât de inocent pot.
-Până la urmă te-ai gândit cum ne vom caza?
-Da!Asta e prima lor vacanță împreună, așa că, să le oferim intimitatea de care au nevoie!Gesticulez cu mâna spre mașina din față.
Sper să mă ajuți Doamne!Oricum Edy nu ar încerca nimic datorită verișorului meu.
-Ok!O să fie cam dificil pentru mine!spune și oftează trecându-si mâna prin par.
-De ce?Nu e ca și cum noi nu ne avem ca frații nu?
-Da!Ai dreptate!deja îl simt agitat și asta mă bucură enorm de mult.

       Asemenea unui pictor priceput, iarna reușește să pună în valoare pe deplin frumusețea muntelui.
Încă din depărtare, silueta impunătoare a muntelui străluceste semeață în razele sorelui. Vârful alb, înalt până la cer, recent invadat de neaua strălucitoare, împunge norii cu creștetul.
Când coborâm îmi permit să fac o pauză din gândirea normelor jocului și mă las purtată pe val  de minunăția peisajului ce îmi încântă privirea.
Peisajul mirific îmi confirmă faptul că nu trebuie să am nici un regret că am acceptat să vin aici chiar dacă e și Edy prezent.
Realizez că nu am nici un regret în privința alegerilor facute de când a început liceul.
Hmmm...ar fi o idee bună pentru un tatuaj....
"No regrets"
În timp ce visam la locul și forma tatuajului un chicotit îmi distrage atenția.
Mario încerca să-și facă un selfie cu Silvia în timp ce aceasta se chinuia să-l mozolească cu un bulgăre de zăpadă. Alerg și îi sar în spate verisorului meu,râzând în același timp el tocmai apăsa pe butonul de captură.
-Asta vreau să mi-o trimiți! Îi spun ciupindu-l de obraji.
-Dacă mai faci o dată așa,o să mi se facă cioburi fața la cat de înghețat sunt.
Când poza îmi e trimisă îi dau redirecționare spre numărul lui Alex ataşând un mesaj.