De ce trecutul nu rămâne in trecut?

Cap.17. Magia Crăciunului.

      Totul în jur e numai alb.O imensitate albă liniștitoare.
Peisajul ce mi se așterne în față mă calmează și mă face să zâmbesc.
Ramurile pomilor încărcați de chiciură mă acompaniază liniștite.
Sunetul apei ce curge îmi încântă auzul și mă face să mă deconectez de toate grijile,gândurile și emoțiile ce mă cuprind numai când mă gândesc la ziua noastră petrecută aici.Ziua în care m-am simțit specială, iubită și dorită. Ziua în care i-am dăruit inocenţa mea,ce nu de mult îmi spunea că îl înnebunește.
Oare asta va schimba cu ceca relația noastră?
Dintr-o dată toată toată starea mea de contemplare devine agitată.
Îmi savurez liniștea și suferința.
Toată păduricea asta îmi împărtășește suferința. Nu se mai aude apa susurând. Râul parcă a amuțit. Nici adierea vântului nu o mai simt.

      Nu trece nici o zi în care să nu recitesc bilețelul ce el l-a numit scrisoare.
Sufletul îmi urla și inima își cerea eliberarea prin ritmul agitat al bătăilor,în momentul când nu l-am mai găsit lângă mine.
În ciuda zbucimului ce se dădea în mine,eu eram liniștită. Liniștită pentru că știam că e imposibil să-l mai găsesc lângă mine a doua zi.
În fiecare noapte la 03:45 primesc câte un mesaj de la el.Nu i-am răspuns niciodată.

"În clipa asta îmi doresc să te sărut!"

Dumnezeu îmi e martor cât de dor îmi e de el.Ceva în mine se sfâșie ușor, ușor de fiecare dată când telefonul îmi vibrează în miezul nopții.
Pe spatele biletului erau așezate cuvintele care mi-au dovedit că e mult mai matur decat mine.

"În buzunarul gecii tale ai 2 pastiluţe!Ia una când te trezești și pe cea de-a doua la interval de 12 ore.
Mi-aș dori mult, dar încă ne putem bucura de noi pentru o bună perioadă de timp!Nu cred că alături de o micuță Serena sau un micuț Alex vom reuși :)
Te iubesc!"

      O săptămână am de când mă amăgesc venind aici la râu. De fiecare dată când pășesc spre locul nostru,un fior ciudat îmi gâdilă șira spinarii și o căldură dogoritoare îmi cuprinde zona dintre coapse.

   Tresar speriată și bătăi de inimă alarmante mă cutremură când aud pași ce s-au oprit în spatele meu brusc.
Un oftat îndelungat mă face să rămân totuși precaută.Ar putea fi oricine.
-Sunt invidioasă pe tine știi? O voce stinsă mă face a-mi întoarce capul spre sursă.
-Ce dracu cauți tu aici?întreb încercând a-mi calma respirația agitată.
-De multe ori v-am văzut venind aici!Eram curioasă ce găsiți atât de spectaculos la locul ăsta. Acum înțeleg!Totul e atât de plăcut și romantic.
-Roxana,nu știu ce vrei,dar sinceră să fiu,nici nu mă interesează!
-Știi că Alex are o întreagă istorie în spate?râde ironic și privește fix apa ce își urmează cursul domol.
-Ar trebui să știu? Întreb ridicând din sprâncene.
-Hmm....nu știu!Depinde de.....ce simți tu pentru el!Căci dacă ai început să il iubești. ...te-ai cam fript fetiță!
-Ce vrei tu defapt Roxana?
-Îl vrei pe el!Am dreptate?Mă așez înapoi pe piatra incomodă și rece.
-Da!Dar a dispărut din nou!Unde e?
-Chiar te aștepți să îți spun,  nu? Mă încearcă râsul ,dar tot ce îmi iese e doar o pufaială infundată.
-Știu că nu o vei face!îmi zâmbește și culege o țigară din pachetul meu.
Liniștea se așterne peste noi și stăm și privim amândouă fulgii de nea ce și-au inceput dansul.Ii simt cumva de partea mea.Ca și cum m-ar motiva să nu bag în seamă răutățile ei.
Gândurile ne duc spre aceiași persoană și asta mă scoate din minți.
Dacă aș împinge-o în râu? Aș fi găsită eu vinovată că am impins-o?Sau ar fi ea pentru că mă provoacă?

      -De patru ani de zile,Alex se culcă cu fiecare Miss din toate cele trei licee!Dar ști ce nu înțeleg eu?
-Ia uimește-mă!
-Pe tine te-a focalizat înainte de a afla ca vei participa la Miss.
-La dracu Roxana!Deaia m-ați scos Miss pe mine ,ca să mă fută?mă bufnește râsul. Mare greșeală fetiță! Uite așa m-ai împins în brațele lui!îi fac cu ochiul și îmi plimb privirea spre fulgii de nea.
-Nu!se întoarce cu o mimică serioasă înspre mine!
-Juriul a hotărât câștigătorii!
-Și atunci ce pula mea mă tot bați la cap?
-Ți-am zis !Îl iubesc și îl vreau lângă mine.
-TO LATE iubita!zâmbesc și mă ridic căci, conversația asta mă zăpăcește de tot și îmi provoacă dureri de cap.
-Ști că și eu am fost Miss acum trei ani?Am ieșit împreună o perioadă, i-am cunoscut familia....mă rog bunica care e nebună și apoi paf......nimic.
-Eu plec!Rămâi și contemplează în continuare la "paf'ul" tău!Îi arunc o țigară și plec.
  
     Îmi târăsc moleșită picioarele prin zăpadă și observ în fața casei două mașini parcate haotic.
Una o recunosc.E a lui Mario,dar cea de-a doua?
Intru curioasă și toată liniștea și calmitatea ce le luasem cu mine de la râu dispar subit.
-Oooo...Piticot!Chiar mă gândeam....să vezi ce surprinsă va fi când va afla că ne vom petrece Crăciunul împreună. Râde  nenorocitul și se apropie spre mine, dar Mario i-o ia înainte și îmi sărută fruntea,  apoi mă îndreaptă spre camera mea.
Privirea plină de ură ce i-o arunc nu-l părăsește decât atunci când ușa îmi e închisă în nas!
-Ce dracu caută slinosul ăsta aici?
-Colac peste pupăză ne va însoți și la cumpărarea bradului! Îmi spune Mario trântindu-se pe pat.
-Mama asta e chiar tâmpită? Doamne ferește! A luat-o razna, Mario!
-Pe bune?ridică o sprânceană arogant la mine.
-Nu îți bate joc de mine Mario!Știai ca va pleca în vacanță fără noi?Acum ce dracu a apucat-o dorul și de Felicia?mă trântesc lângă el în pat și îmi masez tâmplele ,căci capul îmi explodează.
-Unde dracu pleacă? Ce e cu ea?
-Ce știu eu Mario?Eu dacă o întreb începe să plângă și îmi spune că așa simte ea nevoia.Vrea să descopere paradisul!Bufnesc în ras și îmi desculț ghetuțele, trântindu-le în colțul camerei.
-Vârsta mămică! Se prostește Mario încreţindu-și nasul!
-Hai!te mai schimbi sau mergi așa?
-Unde să merg?Ești nebun ,sunt înghețată toată!
-Sa îţi amintesc că azi e 22 Decembrie zuză?Ziua aia când tu alergi printre brazi spunându-mi că tu preferi un brăduț micuţ și eu ajung să car brăduțul cel mai mare?
-Nu putem schimba tradiția anul ăsta? Întreb și clipesc haotic ca o pisicuță.
-Nu !Hai! Acum am zis!râde și îmi trage un bobârnac în nas.
-Vezi că nu mai am 5 ani!La naiba!
-A nu?Scuza-mă dar nu am băgat de seamă.
Îi trag o palmă peste cap și plec să-mi încalț ghetuțele.