De ce trecutul nu rămâne in trecut?

Cap.19.No regrets

Capitolul acesta este pentru tine stefanelena87!Multumesc frumos pentru tot interesul tau fata de aceasta carte!Te pup!

      Nu bag în seamă bătăile disperate în ușă și mă întorc cu fața la nenorocitu ăsta libidinos!
-De ce mă faci curvă nenorocită?
-Nu te-am făcut eu!Aia ești Serena!De ce m-ai lăsat să cred că asta îți dorești?
-Să-mi doresc ce idiotule?Știai că sunt într-o relație!
-Aia e relație ?Aia numești tu relație? Pufăie batjocoritor și își pune mâna la frunte,apoi se duce și deschide ușa.
-Nu e treaba ta ce fel de relație am eu!Țip la el și îmi înfăşor trupul cu mâinile.
-Pentru numele lui Dumnezeu Serena!Pune dracu ceva pe tine?țipă Mario și îmi întinde un prosop ce îl culege de pe jos.
-Ce dracu se întâmplă aici Edy?Îl țintește cu privirea pe nemernicul ce își aprinde liniștit o țigare.
-Ce pula mea să se întâmple frate?Curva de vară-ta m-a jucat pe degete cum a vrut.... ei!gesticulează nepăsător spre zona mea intimă și eu simt că înnebunesc!
Tăcere. Îmi pun mâna la gură și mă dau mai în spate cu un pas căci știu ce va urma!
-Ce ai zis?îl simt pe Mario destul de încordat.
-Mario,hai te rog să ne calmăm și să mergem în cameră la tine!Nu a vrut să spună asta !Nu-i așa Edy? Mă întorc spre Edy care bufnește în râs.
-Ba exact asta am vrut să spun!Ești o curvă de cea mai joasă speță. Te-a futut ăla și acum ai impresia că ești femeia fatală.
Următoarea mișcare nu o anticipez și brusc sunt aruncată cât colo de o palmă destul de dureroasă.
Jigodia m-a lovit.

        Rămân aruncată undeva pe podeua rigidă,șocată de ceea ce tocmai s-a întâmplat.
Mario se năpusteşte asupra lui și următoarea scenă mă îngrozește.
    În fața ochilor văd decât pumni și picioare și mă forțez să-mi târăsc picioarele până la dulap.
Când văd sânge deja în fața ochilor încerc a-i opri pe cei doi dar fără succes.
-Mario!Mario!strig din nou disperată și acesta se oprește.
Privește înspre Edy și il scuipă apoi mă ia de mâna si plecăm către camera lui și a Silviei.

      Încerc să-mi liniștesc plânsul spasmodic și îi simt îmbrățișarea si săruturile liniștitoare ale Silviei ce îmi șoptește în ureche cum că totul e ok acum.
Nu e ok deloc! mintea mea se încăpățânează să-mi repete in derâdere.
Nu reușesc să mă liniștesc absolut deloc cu un Mario ce înjură necontenit, cu fumul dintr-o dată înecăcios pentru mine,ce-l scoate și plutește de la țigările nenumeroase ce le-a fumat și sticla de băutură ce tot face zgomot pe măsuța de sticlă din cameră de fiecare dată ce soarbe câte o înghițitură.
Jocul meu prostesc m-a aruncat într-o situație care acum nu știu cum o pot controla.
Trebuie să îi spun.Nu risc să afle și să o luăm iar de la început.
Nu mai suport nici o secundă fără el în căcatul ăsta de realitate a mea.E mai mult ca o obsesie pentru mine.
Iubirea mea pentru el e pasiune.Obsesie.
A devenit persoana fără de care nu mai pot trăi,respira sau pur și simplu exista.

     -Ce dracu s-a întâmplat acolo Serena?Nu mă minți că jur că te bat cât ești tu de vară-mea!
Dacă l-am apreciat pe Mario vreodată până acum a fost pentru faptul că preferă să asculte întâi. După trage concluziile și hotărăște dacă merită să-și facă dreptate sau nu.
Suspin prelung și mă ridic în fund,Silvia nedeslipindu-și mâinile de pe mine.Se așează în spatele meu în aceiași poziție ca a mea și mă îmbrățișează oferindu-mi sprijinul atât moral cât și fizic de care duc lipsă.
Cum aș putea să-i mărturisesc verișorului meu ceea ce tocmai mintea mea a pus la cale.Cum aş putea să recunosc cât de nenorocită am fost?

-Am fost mereu alături de tine.Te iubesc Sere și pentru mine ai fost și rămâi verișoara mea mai mică, ce mereu se bagă în belele și eu trebuie să o scot.Fi sinceră cu mine atât îți cer!îmi zâmbește trist și mai soarbe o gură din sticla ce se golește rapid cu fiecare înghițitură.
-Nici nu ai idee în ce căcat m-am băgat Mario.Nu vreau să mă urăști!Mă smiorcăi și îmi sprijin capul cu mâinile de genunchi.
-Nu fi toantă!Înțeleg că treci prin niște stări total noi pentru tine!Dar nu mai pricep deloc Sere schimbările astea ale tale . Mă derutează rău!
-Mă transformă total Mario!O iau razna fără el.Parcă nu aș mai fi eu cand nu e lângă mine.
-Mă simt ca o psihopată închisă într-un ospiciu ce nu înțelege că acolo îi e locul până la refacere.
Vreau doar să evadez!
-Te-am avertizat Serena la naiba!își trece mâna însângerată prin păr și apoi își lasă capul pe spate oftând adânc.
-E prietenul meu ce-l mai bun Serena,dar ți-am zis să stai în banca ta și nu m-ai ascultat!Te-a stricat la dracu și eu nu te pot repara!Doar el o poate face!
-Nu o poate face atâta timp cât piesa principală îi lipsește. Inima mea, care e la el.
-Am nevoie să ies un pic la aer!Vreau să-l sun.Trebuie să-i spun.Ma ridic și imbrac o pereche de jeansi și o helancă groasă din dulapul Silviei.
-Chuchy nu duce absolut totul spre pieire.Nu cred ca e o idee bună!încearcă o Silvia tristă să-mi anuleze planul.
-Ce dracu mai am de pierdut Sil?Am pierdut în pula mea totul atunci când a plecat.
-Nu vreau să crezi că îți dau sfaturi.Stiu cât urăști asta.....dar eu cred că ar trebui să lași apele să se limpezească! Îmi prinde umerii și mă privește rugător.
-Poate ar fi cazul să nu te mai lași dusă de impulsuri.
-Cum naiba să se limpezească Chuchy când eu mă afund din ce în ce mai mult în mocirlă?