Mă uit prin încăperea aceasta numită clasă, în care pereţii sunt jumate de un alb spălăcit şi cealaltă jumătate de un verde decolorat, cele două culori fiind delimitate de o linie de un verde închis, decoraţi cu tablouri cu tot felul de ecuaţii si radicale.
Îmi plimb privirea la elevii ce stau în bănci ,având diferite ocupaţii!
Spre exemplu blonda din a 3-a bancă de pe răndul din stânga îşi studiază minuţios manichiura,brunetul din spatele ei un tip destul de ciudat,loveşte cu degetele în blatul mesei de lucru, privindu-l arogant pe diriginte,vreo patru tipi din ultimele bănci de pe rândul din mijloc, se joacă un joc în reţea pe telefon şi mustăcesc zâmbind,tipele din faţa lor , şuşotesc si imi imaginez că este ceva destul de interesant după mimica feţelor şi a gesturilor pe care le fac de zor cu mâinile ,în timp ce restul mă privesc plictisiţi....
Actualul fost diriginte o priveşte pe mama şi îi spune:
-Îmi pare rău ca fiica dumneavoastră nu a vrut să facă parte din această echipă atât de minunată!
Pe bune?! Ce echipă frate, că tu eşti profesor, iar noi elevi.Ce doamne iartă-mă echipă visezi tu? Şi cum de şti cât de minunată e "echipa" ta ,când nu au trecut decât două zile de cănd îi cunoşti?
-Şi nouă ne pare extrem de rău,dar fata mea nu se simte în largul ei fiind departe de prietenele sau foştii colegi !Trebuie totuşi, să ţinem cont că asta este o etapă nouă în viaţa copiilor noştri, iar noi trebuie să îi susţinem să se acomodeze repede şi să aibă un mediu cât de cât acceptabil, armonios şi prietenos pentru a putea începe cu brio acest drum! Îi spune mama destul de sigură pe ea domnului profesor!
Îmi iubesc mama pentru că niciodată nu a încetat să mă surprindă!
A fost alături de mine şi a încercat să se apropie de mine.M-a susţinut în ciuda încăpăţânării mele şi a dărâmat acea graniţa dintre părinte şi copil,totuşi păstrând respectul cuvenit una faţă de alta!
Recunosc că spre deosebire de tata care preferă să "discutam despre problemele mele" cu o calmitate iesită din comun, ce întotdeauna are loc la masa de seară, unde îmi piere apetitul,tot ea e cea care mă mai altoieşte cu câte o palmă dacă întrec măsura şi tot ea e cea care imi bate obrazul când o iau pe arătură!
Părăsim încăperea amândouă şi mă simt nerăbdătoare să ajung în clasa, unde se află prietenele mele plus încă vreo trei colegi din gimnaziu!
-Mulţumesc mami!Îi spun mamei luând-o de mână ,oprindu-mă la intrarea în clădirea cea veche a şcolii!
-Nu ai de ce iubita mea!Mă bucur că vei fi alături de prietenele tale şi sper din tot sufletul să te ţi de treabă ca şi până acum!Îmi spune mama strângându-mi palma!
Ajungem în faţa clasei, iar eu trag o gură zdravănă de aer, căci recunosc că am emoţii şi îmi aranjez rochiţa mea tip babydoll albă, pe care am asortat-o cu o vestuţă de blugi albastră!Părul l-am prins într-o coadă de cal ,iar bretonul l-am lăsat liber!Bat la uşă şi aud şuşoteli, foşnete şi tocurile doamnei profesoare ce se îndreaptă spre uşă!
-Bună ziua!Intraţi vă rog!Mă numesc Ecaterina Bălan!Sunt profesoară de limba romană şi căpitanul acestei echipe frumoase!
Doamne ce are şcoala asta? Numai echipe şi căpitani peste tot!Eşti dirigintă femeie!.DI-RI-GIN-TĂ...iar noi suntem elevii tăi frumoşi!
-Bună ziua!Mă numesc Daniela Predica, iar domnişoara de lângă mine este fiica mea Serena Predica!
-Mă simt foarte măgulită să ştiu că fiica dumneavoastră, a dorit cu tot dinadinsul ca eu să îi fiu dirigintă !Îi spune diriginta mea destul de Îmbujorată şi zâmbitoare mamei!
Am ţinut cu tot dinadinsul ca eu să fac parte din clasa asta, pentru că aici imi sunt prietenele mele care deja le văd cum se uită la mine,cu un zâmbet tâmp şi cu pumnii strânşi,dar ea nu trebuie să ştie asta!
Lasă să creadă că eu deja o adoram fară să ştiu măcar de existenţ ei.
CITEȘTI
De ce trecutul nu rămâne in trecut?
Fiksi Umum"Era ...aproape cea mai fericită zi din viaţa mea. Îmi învinsesem timiditatea şi pentru o secundă, am crezut că nu sunt singura care mă consider frumoasă..... .................. -Promite-mi că niciodată nu te vei lăsa călcată în picioare de nimeni! ...
