De ce trecutul nu rămâne in trecut?

Cap.20. Schimbare de planuri.

    Acest capitol îl dedic lui   Katethecutecat
Îți mulțumesc pentru fidelitatea ta!Te pup!♥

     Dimineața își face simțită prezența pin razele strălucitoare ale soarelui în ciuda anotimpului de poveste de afară. 
Deschid ochii lent și observ o siluetă feminină ce se chinuie să tragă de o valiză ce seamănă izbitor de mult cu a mea.
Îmi frec ochii cu mâinile pentru a încerca să mă obișnuiesc cu lumina și încerc să mă ridic,dar o durere de cap mă face să-mi duc mâna la tâmple.Imi simt ochii umflați și mă ustură cu fiecare clipire ce o fac.Parcă aș avea nisip în ei.
-Îmi cer scuze că v-am trezit!Am fost trimisă să las această valiză aici.
-Nu-i nimic!încerc să mormăi cuvintele căci și gâtul îmi e uscat și simt cum milioane de ace îmi înțeapă beregata.
-Prietenii dumneavoastră sunt la piscină.
-Toți? Întreb mirată pentru că gândul îmi zboară imediat la Edy.
-Da!Mă scuzați!
Menajera hotelului face cale întoarsă spre ușă și mă lasă cu milioane de întrebări în aer.

      Dușul și pastila ce am luat-o mă calmează și hotărăsc să-mi schimb ținuta pentru a merge la piscină. Am mare nevoie să mă relaxez și să îmi eliberez mintea de toate grijile și întâmplările din ultimele zile.
Îmi pun costumul de baie negru format din două piese și cu toate că merg la piscină îmi pun puțin machiaj pe față căci chipul meu arată îngrijorător de rău.
Pungiile de sub ochi sunt de toată frumusețea,iar ochii roșii îmi completează look'ul acesta de om amărât și distrus.
Telefonul îmi sună de pe noptieră și sunetul ce reverberează în cameră e unul destul de deranjat pentru urechiile mele acum.
-Hei Chuchy!Te-ai trezit?
-Da Sil!Mă doare capul de turbez!Un căscat leneș îmi scapă și tare aș dori să mai lenevesc puțin.
-Hai la piscină! Te așteptăm aici!
-În 20 de minute ajung și eu!Edy e cu voi?intreb si în minte mi se derulează tot filmul de aseară.
-Nu!Hai că vorbim când ajungi!
-Ok!Vă pup!
Închid și îmi selectez un schimb de haine din dulapul Silviei .Îmi e mult prea lene acum pentru a-mi alege una din ținutele mele din bagaj.

     Îmi pregătesc rucsacul cu toate cele necesare.Nu uit de țigări și telefon iar când deschid valiza pentru a-mi lua prosopul, găsesc un bilețel deasupra hainelor.

"Serena....îmi e foarte rușine de tine!Stiu că am întrecut măsura aseară și îmi pare rău. Nu am cuvinte să îți descriu starea în care mă aflu acum.
Nu o să neg faptul că te-am dorit și încă te doresc dar am cam exagerat.Am fost disperat să te am și am profitat de starea noastră și mai ales a ta de ebrietate.
Am foat plăcut impresionat atunci când ne-am reîntâlnit după acești trei ani în care am încercat să mă schimb pentru tine,de reacția ta când m-ai văzut......apoi a apărut el....tot ceea ce crezusem despre noi s-a năruit.Am fost și sunt gelos!E lesne de înțeles că e de mii de ori mai bun ca mine.
Știu că îl iubești și mă simt ca un căcat când realizez că numai din cauza mea suferi acum după el .
Nu aș vrea să știe ai noștri despre ce s-a întâmplat ieri aici.Eu plec și le voi spune că m-au sunat niște colegi ca să facem sărbătorile împreună.
Ai grijă de tine Serena!
EDUARD"

    Privesc în gol și realizez că nu a fost ceva tocmai inspirat când l-am ales pe el jucând rolul cobaiului meu.
Am distrus o relație de prietenie care in alte condiții ar fi fost foarte frumoasă și amuzantă.
Am distrus și relația părinților noștri de prietenie cu  jocul ăsta stupid.
Egoismul meu lasă numai urmări urâte pe unde trece în drumul lui spre scopul urmărit.
Părinții noștri își vor da seama că ceva s-a întâmplat intre noi,atunci când ne vom evita cu fiecare ocazie ce ii aduce pe ei împreună.

    Tot ceea ce sunt în stare să fac,e să le provoc doar dezamăgire celor apropiați mie.Nu mă recunosc dar nici nu prea am de gând să o fac prea curând.
Am nevoie de el!Nu funcționez fără el.Totul mi se pare pe dos fără el.
Nici acum nu prea am înțeles bine de ce dracu a plecat.
De ce a ales să plece dacă mi-a mărturisit că mă iubește. De ce a plecat și nu m-a înfruntat în seara aia blestemată. Preferam să țipe la mine și să spargă tot în jurul lui,numai să nu fi renunțat.
Am încercat să îl uit,sa mă axez pe școală,prieteni și familie dar tot ce făceam mă îndreptam cu gândul spre el.
La școală se vorbește numai despre concurs în ultima perioadă și toată concentrarea mea zbura aiurea când îi auzeam numele pronunțat de profesoară.
Cum Silvia e iubita lui Mario,ieșirile noastre sunt acompaniate de prietenii lui.Nu contează subiectul conversației noastre pentru că el mereu era prezent.La un moment dat devenise tare frustrant.De fiecare dată plecam abătută spre râu și îmi încărcam bateriile apoi mă întorceam acasă ceva mai optimistă, dar și acasă discuțiile cu părinții mei întotdeauna se sfârșeau cu întrebări legate de Alex.
Și atunci eu cum se presupune să trăiesc și să respir liniștită când îl simt în fiecare loc în care mă aflu?