De ce trecutul nu rămâne in trecut?

Cap.24. Limita

Gânduri amestecate cu tot felul de voci care mai de care mai țipătoare, îmi aleargă haotic prin cap și se ciocnesc unele de altele ameţindu-mă și pe mine de atâta îmbulzeală.
Îmi înnec amarul într-o ceașcă de ciocolată fierbinte,ce cu fiecare înghițitură îmi provoacă o mina destul de haioasă, cel puțin așa cred,căci două perechi de ochi îmi studiază fiecare strâmbătură.
Încerc să fac o legătură între toate lucrurile care s-au mișcat pe la spatele meu,în timp ce eu eram concentrată asupra lui Alex.
Acum înțeleg toate "căderile de calciu" mult prea frecvente ale mamei.
De asta a și renunțat la jobul său. Bola era una destul de gravă .
Cât de tâmpită am fost!
Cum dracu să renunți la un job bine plătit,doar pentru o banală cădere de calciu,ce se pare că a prins drag de tine?

Tata nu mi-ar fii acceptat niciodată în veci relația cu Alex.A fost destul de ferm și serios când a spus că nu ar mai accepta să am o relație cu cinva din anturajul verișorului meu.
Bineînțeles că Alex e cu o infinitate mai diferit față de Laur,dar tata nu avea de unde să știe asta.
Doar m-a adus ruptă în gură de beată pe brațe.

Normal că m-a văzut îndrăgostită până peste cap de Alex și m-a lăsat să-mi canalizez toată atenția,curiozitatea și entuziasmul asupra lui,pentru a nu observa adevăratele probleme ce colcăiau în jurul meu.
O strategie al dracului de bună!
Încep să îl înțeleg,dar pe ăstia doi ,nu reușesc.

Doamne,toți m-au jucat pe degete!Poate că și Alex a făcut același lucru.Au făcut probabil un pact ceva.
Plescăi nemulțumită din buze, de parcă aș purta o discuție cu mine însămi. Numai gândul ăsta că în tot acest timp ei jucau practic un rol, într-o piesă de teatru ruptă din realitate ,îmi provoacă greață și o stare de repulsie față de cei doi din fața mea.

Am încercat să îi iert dar nu merită. Nu am pe cine ierta!
Când ajungem acasă totul se va termina între noi.
În viața mea nu am nevoie de trădători și manipulatori!

-Ce naiba vă tot holbați așa la mine?nervii încep a-și da coate în capul meu,dar încerc să mă controlez cât de cât.
Sunt obosită de atâtea discuții în contradictoriu,de atâtea lacrimi și atâta tristețe ce plutește deasupra mea ca un norișor sâcâitor.
-Vară-mea!cine te vede zice că ai dat-o pe tărie așa de dimineață!
-Ești așa de haioasă când te strâmbi și bolborosesti din buze ,Doamne știe ce.....continuă Silvia veselă ,dar o reduce la tăcere privirea mea tăioasă.
-Credeam că ai trecut peste....vocea i se stinge pe final și oftează ,plecându-si capul și mestecând aiurea în ceașca mai mult goală.
Mario ne privește atent,dar nu intervine pentru că știe că la sfârșitul discuției,asta dacă vom purta una,el ajunge undeva la mijloc!

Prefer să privesc pe fereastră decât să continui discuția ce nici de cum nu s-ar fii terminat cu zâmbete și îmbrățișări!
Ce căcat găsește amuzant la faptul că beau o ciocolată fierbinte care e fierbinte la dracu,ce îmi arde beregata?
Nu deaia îi spune ciocolată fierbinte?Pentru că e fierbinte?!

Liniștea asta apăsătoare e oarecum stânjenitoare!Ne comportam de parcă azi am făcut cunoștință prima dată și deocamdată nu avem subiecte de discuție.

O lumină pâlpâitoare îmi distrage atenția și o văd pe Silvia cum privește ecranul telefonului și apoi îl lasă pe masă, oftând și mai zgomotos,privindu-mă sugestiv.
Ce dracu?a făcut o pasiune din a ofta de fiecate dată când mă privește?

Îmi mijesc ochii asupra ecranului telefonului ei și nu pot crede că numele lui Alex pâlpâie în tandem cu lumina telefonului.
-De ce te sună pe tine Alex?o întreb cu inima cât un purice,pentru că oricât aş vrea eu să par nepăsătoare, îl iubesc și nu mi-l pot scoate din cap.Nu e atât de ușor să renunți la o persoană în care ti-ai încredințat inima și sufletul.
-Pentru că tu l-ai blocat?!
-Dacă ar fi vrut să dea de mine,încerca să mă sune de pe alt număr! Ridic nepăsătoare din umeri,deși chiar acum mi-aș da o palmă sănătoasă,care să îmi scuture toate harfele astea de viperă ce mi le-am însușit.
-Probabil!Asta, dacă nu ai avea telefonul stins!
-Am rămas fără baterie! Îi răspund ferm,continuând să o privesc cu ură și gelozie!
De ce dracu sunt geloasă pe Silvia?
-De ce nu îl sună pe Mario?
-Pentru că eu mi-am....încearcă Mario să intervină, dar îl expediem repede cu un"tu nu te băga" mult prea răstit.
Închide gura la loc și își ridică mâinile în aer ca și cum s-ar preda autorităților.