Seicul

Capitolul 3

Jade conducea in liniste,insotita doar de respiratia usoara a lui Tariq. Incerca sa se concentreze la drum, dar nu ii era asa usor. Nu putea sa nu se distraga si se simtea un pic agitata. Nu facea decat sa isi spuna ca se datora faptului ca rutina ei normala disparuse complet si nu din cauza tulburatoarei apropieri a sefului ei.

Asta nu era adevarat. Ceva se intamplase, dar nu stia cu exactitate ce. De ce dintr-odata se simea constienta de prezenta sefului ei? De ce nu isi putea lua privirea de la puternicile sale coapse si  de la soldurile lui stramte?

Isi scutura capul. Fusese singura cu Tariq in multe ocazii. Impartise calatorii cu trenul, cu avionul si cu masina,dar niciodata inainte asa. Niciodata in intimitatea micutei sale masini, cu el dormind alaturi ca si cum ar fi un cuplu normal.

Normal? Acel cuvant era ultimul adjectiv pe care i l-ar fi atribuit lui Tariq. El era un seic, un membru al familiei regale a Khayarzah-ului si, in plus, unul dintre cei mai bogati barbati de pe planeta. Cateodata, lui Jade ii se parea incredibil ca cineva ca si ea terminase prin a lucra cu un barbat atat de puternic. Stia ca, de multe ori, oamenii ramaneau surprinsi cand le punea cum isi castiga existenta. Ca, un barbat ca si Tariq o alesese exact pe ea. Ce avea ea si nu aveau alte femei? Intodeauna dorise sa afle acest lucru.

In adancul ei, banuia, ca era pentru ca avea incredere in ea. De ce avea incredere in ea? Ii era greu sa spuna. Probabil pentru ca o cunoscuse de tanara, pe cand erau la scoala, inainte ca ea sa stie adevarata importanta a puterii lui si a pozitiei lui.

Pe atunci, Jade avea doar zece ani si era o fetita foarte serioasa si singuratica. Anna, mama ei era asistenta la unul dintre cele mai prestigioase internate din  Anglia, un loc de munca pe care reusise sa il obtina si care ii punea la dispozitie un loc unde sa locuiasca si un salariu bun. Anna era o mama singura, iar Jade un copil ilegitim, ceva ce pe atunci avea mare importanta.

Jade se descurcase cu acest lucru pe cat era posibil, desi intodeauna se simtea rusinata cand o intrebau cu ce se ocupa tatal ei si incercase intodeauna sa raspunda intr-o maniera in care sa nu divulga rusinosul fapt ca nu stia.

Ca si consecinta, intodeauna se simtea inferioara, ceva ce nu o ajutase, avand in vedere ca, crescuse inconjurata de cei mai bogati copii din lume. Invatase alaturi de ei, dar niciodata nu fusese una dintre ei. Tariq fusese diferit fata de toti acei copii. Pielea lui maslinie si ochii mari si negri il scoteau in evidenta. Tatal lui il trimise in Anglia si el excelase in tot. Innota, calarea si juca tenis. In plus, vorbea cinci limbi la perfectie.

In unele dati, Jade il contempla de la distanta. El intodeauna fusese inconjrat de blonde naturale, cu trupuri perfecte, si elegante.

Ziua in care vorbise pentru prima data cu ea, fusese cea mai speciala zi pentru o fetita.

Pe atunci el avea saptesprazece ani si venise la cabitetul mamei ei pentru a intreba despre un vaccin impotriva malariei, pentru ca trebuia sa faca o calatorie in scurt timp. Mama ei fusese ocupata cu un alt elev, si ii ceruse lui Jade sa il tina companie tanarului print.

La inceput, Jade, se aratase destul de retinuta. Gandindu-se ca mama ei putea sa intr intr-o incurcatura pentru ca il facea sa astepte pe tanarul print, isi facu curaj si cu timiditate il intrebase despre tara lui natala. La inceput, Tariq isi arcui o spranceana si o privi ca si cum ar fi o bagacioasa. Atunci, privind-o cu atentie, se aseza langa ea si incepu sa vorbeasca. Jade nu isi aducea aminte cuvintele exacte, dar isi amintea de nostalgia cu care ii vorbea despre desertul cu nisipul lui auriu si de raurile argintii. Atunci, mama ei aparu si se ocupase de el. Tariq nu mai vorbise de atunci cu ea, dar Jade nu uitase niciodata acea scurta intalnire dintre ei.

Dar dupa mai bine de zece ani, drumurile lor se incrucisara din nou. Jade se intoarse la internat pentru inaugurarea unei magnifice extensii a bibliotecii. Tariq era acolo, din nou inconjurat de femei. Timp de o secunda , Jade il privi cu ochii unei femei adulte. Vazu ca ramase la fel de frumos, dar la fel de neatins pentru ea si trebuia sa uite de atractia pe care o simtise pe vremea cand era doar o fetita.

Noua biblioteca era minunata. Pe atunci, Jade era secretara, si lucra la un cabinet de avocatura din Londra. Nu era munca cea mai emotionanta din lume, dar o plateau bine, si ii proportionau siguranta pe care intodeauna si-o dorise. In timp ce examina cartile ,observa ca exista o sectiune a bibliotecii dedicata in intregime Khayarzh-ului. Lua o carte si incepu sa o rasfoiasca. Foarte repede ramase fascinata de fotografiile si de , descrieriile despre pamantul pe care Tariq il facuse sa prinda viata prin cuvintele lui cu zece ani in urma.

- Pari foarte interesata de aceea carte?

Cand se intoarse, Jade ramase captiva in privirea seicului.

- Pentru ca este o carte foarte interesanta - replica ea - desi ma surpinde ca exista o sectiune atat de importanta in acesta biblioteca despre tara ta.

- Intr-adevar? Unul dintre beneficiile pe care le obtii  pentru a dona o biblioteca intreaga este ca unul reuseste sa aleaga o parte din continut.

- Tu ai donat aceasta biblioteca?

- Bineinteles. Nu ti-ai dat niciodata seama ca se asteapta ca unul dintre fostii elevi bogati, in special daca sunt straini sa devina binefacatori intr-un anumit moment al vietii lor?

- Nu.

Dupa, Jade se gandi daca acea intrebare era ca un fel de proba ca sa vada daca ea era una dintre persoanele pe care le interesa bogatia. Pe Jade nu prea o interesau in mod special banii. Avea suficient pentru as acoperi necesitatile si era mai mult decat suficient.

- Voiam doar sa stiu daca este la fel de frumos ca... tacu imediat , pentru ca nu stia daca pe el il intereseaza opinia lui.

In schimb, el chiar era interesat de opinia ei.

- La fel de frumos ca si ce?

- Cum mi l-ai descris tu. Odata mi-ai vorbit de Khayarzah foarte... pasional. Mi-ai spus ca nisipul era ca si aurul si ca raurile sunt ca si niste panglici de argint. Cu siguranta nu iti amintesti.

Tariq o privi cu atentie, ca si cum ar incerca sa  si-o aminteasca , dar nega din cap.

- Nu, nu imi amintesc - recunoscu el. Tariq observa ca o femeie blonda se apropie de ei, si o lua pe Jade de brat. De ce nu imi reimprospatezi memoria, continua in timp ce se indreptara spre o zona mai linistita.

Asa s-a intamplat totul. Apoi Tariq ii explica ca , cauta o asistenta , o persoana cu care putea vorbi fara a fi si care sa nu se simta jenata de ceea ce el era si ceea ce reprezenta. Cineva in care putea avea incredere.

Salariul pe care il oferise , era greu de reufuzat, iar Jade accepta fara sa se mai gandeasca. Atunci, isi dadu seama de exigentele lui Tariq. Voia sinceritate, si de asemenea discretie totala. Era un barbat corect, dar de asemenea un puternic seic, iar in unele ocazii era mai putin amabil. Era un barbat foarte sexy, si multa lume ii sunea asta lui Jade, dar ea se incapatana intodeauna sa recunoasca. Dupa, acea conversatie in biblioteca, se antrena pentru ca Tariq sa ii rezulte complet imun. Decise ca, desi se considera la inaltimea lui, ceea ce nu era adevarat, nu putea sa fie atat de proasta incat sa se simta atrasa de el.

Barbatii ca si Tariq reprezentau probleme pentru femei, pentru puterea pe care o exercitau asupra lor si pe care nu se temeau sa o foloseasca. Jade vazuse cum femeile se indragosteau de el, si apoi ramaneau distruse dupa ce Tariq se plictisea de ele. Pentru binele ei , si pentru ca stia cum se putea distruge o viata nu trebuia sa lase ca pasiune sa preia controlul. Mama ei regretase faptul ca se indragostise de un seducator ca si Tariq, si ii spuse in multe ocazii cum acea scurta relatie ii afectase pentru todeauna viata.

De aceea Jade, incerca sa faca tot posibilul pentru a nu cadea in mrejele lui Tariq. Daca si ar fi pierdut capul dupa seic nu ar fi rezistat nici  cinci minte, ce sa mai spuna cinci ani sub ordinele lui.

In sfarsit, ajunsera in fata adoratei sale casute. Soarele de martie lumina bland florile care o decorau. Lui Jade ii placea acea perioada a anului. Deschise un pic usa masinii si auzi cantecul pasarelelor.

Tariq deschise ochii si ramase tacut nestiind ce cauta in micuta masina a lui Jade, care il privea cu ingrijorare.

Atunci isi aminti totul. Ea se oferise sa aiba grija de el pe timpul acelei saptamani. Nu era tocmai tipul de asistenta la care visase. Isi stranse buzele incercand sa alunge fantazia unei femei care era imbracata intr-un  costum de asistenta cu fustita scurta care ii lasa la vedere picioarele si un top care ii scotea in evidenta sanii. Jade nu era acel tip de femeie. Date fiind circumstantele, nu era mai bine oare asa?

- Am ajuns! exclama ea fericita, desi inima ei incepu sa bata cu putere cand vazu privirea periculoasa din ochii lui Tariq. Bineaivenit acasa la mine.