Seicul

Capitolul 18

- Vreau sa iti spun cat de rau imi pare , Jade. Imi pare foarte rau.

Jade nega din cap.

- Asta ai spus si inainte - spuse ea clipind pentru as retine lacrimile care amenintau sa cada.

- Asta a fost atunci cand niciunul dintre noi nu gandea cum trebuie. Cand ambientul era plin de confuzie si de durere. In schimb, pentru mine este important sa intelegi ca o spun in serios. Acum, mi-ar placea sa retrag toate acele cuvinte pe care niciodata nu ar fi trebuit sa le spun. Si mi-ar placea sa te compensez intr-un anumit mod.

Jade il privi cu atentie , gandindu-se la cat de ciudat era sa il auda vorbind cu atata regret. Cum nu mai parea un increzut si isi dadu seama ca acea descoperire o impingea sa se intalneasca cu el la jumatatea drumului.

- Amandoi am spus lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le spunem - recunoscu ea. Lucruri pe care nu le mai pute retrage , si care prin urmare ar fi mai bine sa le dam uitarii. Imi pare rau ca nu ti-am spus mai repede despre copil.

- Asta nu mai conteaza. Motivele tale sunt complet de inteles. Doar un singur lucru ma intereseaza, Jade. O sa ma poti ierta vreodata?

Jade isi musca buzele. Orgoliul ranit lupta impotriva dorintei instinctive de a face pace. De departe, expresia de pe chipul lui Tariq nu lasa loc de indoieli: regretul lui era adevarat.

- Da, Tariq - spuse ea bland. - Pot sa te iert.

Tariq o privi cu atentie, dar clementa lui Jade facu ca neliniste lui sa creasca si mai mult. Il facu sa isi dea seama, ca daca isi dorea sa aiba un viitor impreuna, trebuia sa mai faca inca un pas.

Nu era usor. Totul se revolta inauntrul lui. Nu fusese abilitatea lui de a izola experientele dureroase din viata lui si cele care il facuse sa devina atat de egoist? Nu fusese negativismul sau de a simti lucrui care il protejase de lovituri si de izolarea lui din copilarie? Succesul fusese usor pentru el pentru ca nu isi permise sa se lase influentat de sentimente. Pentru el, sentimentele eau ceva ce se blocau. Daca nu ar fi facut asa, cum ar fi putut supravietui?

In schimb, daca esua  cand va veni momentul infruntarii cu tot trecutul sau intunecat pe care il ingropase adanc in el cu ani in urma, continua sa ii ramana doar lipsa lui de rezolutie. Nu va putea sa se simta din nou unit cu Jade. 

- Sunt lucruri care trebuie sa le stii despre mine - spuse.- Lucruri care ar putea explica monstrul care am fost pana acum.

- Nu esti nici un monstru - replica ea imediat. Refuz cam, copilul meu sa aiba un monstru ca si tata!

- Sunt lucruri care trebuie sa le stii despre mine - repeta el, in ciuda faptul ca pasionala aparare a lui Jade il facu sa zambeasca. Lucruri despre viata mea pe care trebuie sa le explic ca sa incerc sa te fac sa intelegi.

Tariq isi increti fruntea. Ii era greu sa isi exprime sentimentele prin cuvinte.

- Niciodata nu m-a interesat modul in care traiesc - spuse. Viata mea profesionala a fost un succes si viata mea personala... flexibila. Ma simteam multumit cu aventurile pe care le aveam. Imi placeau femeile, si ele ma placeau pe mine. In schimb, cand incepeau sa se apropie... Bine, eu voiam sa termin. Intodeauna.

Jade afirma. Ea fusese martora in nenumarate ocazii la acea situatie , inainte ca ea sa o experimenteze pe propia piele.

- Si din care cauza crezi tu ca se datoreaza asta? - il intreba.

- Pentru ca nu aveam nici o idee de cum sa relationez cu oamenii. Nu aveam nici o idee de cum erau relatiile adevarate - raspunse? Mama mea fusese atat de bolava dupa nastere incat nu mi-au permis sa fiu langa ea. Tatal meu era foarte ocupat cu interminabilele razboie cu Sharifah, iar relatia mea cu el era aproape inexistenta. Asistentele si bonele pe care le angajase sa aiba grija de mine nu indrazneau sa arate afectiune fata de un copil dintr-o familie regala. Copii stiu doar ceea ce traiesc, dar inclusiv, daca vreodata ma simteam pierdut sau singur, nu o aratam niciodata. In ambientul acela atat de agresiv, si atat de masculin nu era bine ca eu sa arat vulnerabilitate sau slabiciune.