Seicul

Capitolul 13

- Esti foarte bine, Jade. Serios.

Pentru a mia oara, Jade isi trecu mainle prin par.

Isi arcui o spranceana. Ce fel de raspuns era acela? Faptul ca era bine nu era exact ceea ce ea voia sa auda cand era pe punctul de al cunoaste pe regele Kayarza-ului si pe regina Francesca, care era englezoiaica ca si ea. Era atat de agitata incat ii tremurau genunchii.

- Nu e o afirmatia foarte convingatoare.

Tariq ii lua mana si i-o duse la buze.

- Credeam ca ceea ce avem noi se bazeaza pe sinceritate.

- Da, dar sunt ocazii in care cateodata femeile au nevoie de minciuni miloase

- Sa nu aud de minciuni miloase.

Tariq o saruta bland pe Jade exact cand masina se opri in fata impozantei cladiri Granchester Hotel. Adevarul era ca, pentru gustul lui  acea necesitate de complimente ii rezulta domestic. Oare facuse bine invitand-o pe Jade. Poate ca ea interpreta acea sitatie ca fiind ceva mai mult. Poate ca el ar fi trebuit sa ii fi dat de inteles de la bun inceput ca faptul ca ii cunostea fratele nu insemna nimic.

- Este foarte frumoasa- spuse. Cred ca ti-a spus asta si acum o ora.

Jade trebuia sa recunoasca ca asa fusese.In schimb, un barbat spunea tot felul dde lucruri unei femei dupa ce facusera dragoste.

Acea scurta si neasteptata partida o facuse pe Jade sa intarzie un pic, desi ar fi fost mai bine sa nu fi avut timp pentru a se aranja. Purta o rochie noua din matase de culoare coral. Avea o croiala delicata care ii scotea in evidenta silueta. Pantofii cu toc inal si negrii completau tinuta, si asa cum ceruse Tariq isi lasase parul desprins, iar singurul acesoriu pe care il purta era colierul pe care el il facuse cadou. Pietrele pe care el personal le alesese pentru ea. Cum era posibil ca astfel de pietre atat de frumoase ca cele de opal sa aduca ghinion? Ridica mana si le atinse cu delicatete.

Portarul ii deschise portiera masinii, si intrara in hotel.Un ascensor privat ii dusese la apartamentul care se afla la ultimul etaj. Le deschise usa un barbat care fara discutie era fratele lui Tariq.Jade se simti putin confuza.

Avea trasaturi foarte asemanatoare cu a lui Tariq, dar era imbracat informal cu niste pantaloni negri si o camasa din matase fara cravata. Jade se asteptase sa le deschida usa un majordom, astfel incat reverenta ei iesi cam precipitata si stangace. In schimb, regele Zahid zambi si ii indica sa intre.

- Nimic de formalitati - spuse. Asta spune sotia mea si eu nu indraznesc sa o contrazic.

- Ia te uita Zahid!. Se pare ca ea poarta pantaloni - glumi Tariq.

- Si eu sunt de aceeasi parere fratioare. Si ii poarte foarte bine.

- Te-ai schimbat - observa Tariq. In trecut nu a fi recunoscut niciodata asta.

- Totul se schimba, Tariq. E una dintre marile ceritudini ale vietii. Veniti pe aici - continua Zahid in timp ce ii conduse intr-un enorm salon care avea niste ferestre imense care dadeau spre parc.

Acolo, cu un bebelus pe genunchi si cu altul jucandu-se pe covor se afla regina Francesca. Avea parul prins intr-o coada. Avea o parurica alba pe unul dintre umeri si sustinea cu o mana ursuletul de plus cu care se juca bebelusul.

Jade clipi. Ultimul lucru la care s-ar fi asteptat, era sa o vada pe regina imbracata cu o pereche de blugi si facand pe dadaca.

- Nu, te rog. Nu face nici o reverenta in fata mea. Ne place informalitatea - spuse Francesca cu un zambet mare pe chip, dar daca vrei sa dai o mana de ajutor te poti ocupa de Omar inainte sa manance pantoful lui Zahid. Azzam deja a incercat. Iubitulle ti-as fi recunoscatoare daca ti-ai aduna pantofii de pe jos.