Seicul

Capitolul 2

- Unde naiba mergi , Jade?

Jade nu ii raspunse la intreabare. Se concentra asupra drumul stramt flancat de garduri vii. De ce naiba nu putea sta linistit, sa se relaxeze si sa fie multumit ca reusise sa il scoata din spital?

Cateva minute mai tarziu, il privi. Vazu ca inca era palid. Se vedea ca inca are dureri si, in plus, nu era un barbat care sa arate recunostinta. Jade trebuise sa se abtina de nenumarate ori in acea dimineata.

- Stii foarte bine unde merg - ii raspunse ea cat de calm putu.La casa pe care o am la tara, unde tu o sa te recuperezi dupa accidentul de masina. Asa ne-am inteles cu medicul inainte ca el sa iti semneze iesirea. Iti amintesti?

- Te referi la medicul cu care flirtai cu atata nerusinare?

Jade isi dadu ochii peste cap. In realitate, fusese atat de ingrijorata pentru Tariq incat abia daca se gandise la medic. Si, chiar daca s-ar fi indragostit la prima vedere  de medic  si ar fi decis sa ii dea chiar acolo numarul ei de telefon, nimic din toata acestea nu era treaba lui Tariq. Deja facea mai mult decat suficient pentru el. Nu ii va permite sa ii controleze si viata particulara.

- Si daca ar fi fost asa, ce?

- Mi - sar fi parut un comportament neprofesional din partea lui.

- Nu cred ca tu esti in situatia de a judeca pe cineva.

Tariq ramase uimit. Nu era raspunsul la care el se astepta. Un comentariu despre faptul ca medicul acela isi pierduse timpul ar fi fost mult mai rezonabil. Jade era singura si asa ii placea lui. Asta semnifica ca putea sa se dedice nevoilor lui complet, si sa fie la dispozitia lui cand dorea.

- Am crezut ca i-ai spus ca o sa ma duci casa la tine , doar ca sa ma scapi de el.

- Asta nu ar fi fost prea cinstit din partea mea.

- Intodeauna trebuie sa fii atat de morala?

- Cel putin unul dintre noi trebuie sa fie.

- Ma critici?

- Nu, Tariq, spuse ea cu calm. Pur si simplu este vorba despre o observatie.

Tariq o privi cu coada ochiului pe Jade si ramase fascinat de cum razele soarelui ii evidentia reflexele parului si ii dadea o tonalitate radianta de chihlimbar. Se intreba daca si medicul  observase de asemenea acel foc atat de subtil.

- Nu stiu de ce ma aduci in locul acesta atat de indepartat - comenta , - cand puteam sa ma odihnesc foarte bine si acasa la mine.

- In centrul Londrei? - intreba ea razand. Cu presa la usa ta si cu ex amantele care ar face coada ca sa vina sa te ingrijeasca? Nu prea cred. Vei fi mult mai sigur la mine acasa. In plus, totul este organizat. Am anuntat la firma ca vei fi indisponibil timp de o saptamana si de asemenea am redirectionat toate apelurile pe telefonul meu. Si i-am spus si menajerei talee sa iti impacheteze cateva haine si sa le trimita aici. Si nu am spus nimanui unde esti cu exactitate.

- Fratele meu...

- Cu exceptia fratelui tau - il informa Jade. Am sunat la palat si am vorbit cu fratele tau, regele, personal. I-am spus ca esti mult mai bine, dar ca ai nevoie de recuperare. Voia sa te intorci in Khayarzah, dar eu i-am explicat ca vei fi mai bine cu mine. Asta trebuia sa fac , nu?

- Banuiesc ca da - raspunse Tariq.

Ca intodeauna , Jade facuse ceea ce era corect. Ultimul lucru pe care si l-ar si Tariq era viata formal de la palat. Tariq incercase sa scape prin toate mijloacele de atentia cu care era asfixiat, doar pentru ca era fratele regelui un rol pe care il primise cand fratele lui mostenise dintr-odata coroana. Un rol care amenintase serios libertatea lui, ceva ce pastra cu sfintenie. Libertatea lui era singurul lucru bun care aparuse din teribila izolare din copilaria lui.