Seicul

Capitolul 4

- Ai grija - il avertiza Jade.

- Te rog nu imi spune ceea ce este evident - spuse Tariq in timp ce isi apleca capul ca sa poata trece de micuta poarta principala.

- Incercam doar sa te ajut -spuse Jade.

Cand ajunse in micul hol , Tariq nu se simtea mai bine. Nu ii lua mult timp sa descopere ca multimea de grinzi care se aflau prinse de tavan erau un pericol pentru sanatate.

- Deja m-am lovit odata la cap - marai Tariq. De ce naiba sunt tavanurile astea asa de joase?

- Pentru ca, atunci cand s-au construit aceste case,barbatii nu erau mai inalti de un metru optzeci - replica ea.

Tariq trebuia sa fie barbatul cel mai nerecunoscator de pe fata pamantului. Ea tocmai ii oferea un refugiu pe timp de o saptamana , iar lui nu ii convenea nimic. Tot timpul avea ceva de protestat.

O parte din exasperarea ei disparu in momentul in care intrase in micuta sufragerie, pe care Jade o considerase pana atunci micul ei sanctuariu. Dintr-odata nu mai fu atat de sigura.

Simti ca sangele incepe sa ii curga cu rapiditate prin vene. Faptul de -al avea pe Tariq acolo, parea sa aiba un efect asupra simturilor ei. Paraca casa era si mai mica acum,sau poate ca doar fizicul impresionant a lui Tariq facea ca totul sa fie mic in jurul ei. Inclusiv imbracat cu acei blugi si acel pulovar parea sa raspandeasca atata carisma incat atragea privirea fara sa poti evita. Blugii erau stransi pe coapsele lui, iar pulovarul ii scoatea in evidenta muschii pectorali. Intr-un fel parea sa faca casa ca si cum ar fi de jucarie si solizii pareti sa para fragili. De fapt, ea insusi se simtea fragila...

Isi aminti modul cum se simtise la spital, cand ceva paru sa se trezeasca in ea. Pentru o clipa si-a permis sa vada ceea ce vedeau alte femei la el, iar acea imagine o emotiona profund. Si acum ceva o emotiona profund. Exista ceva in atitudinea lui Tariq care ii accelera bataile inimii si ii provocase o senzatie ciudata in pantec.

Inghiti nodul care i se formase in gat si isi dori ca acea nebunie temporala sa dispara. In acele momente, singurul lucru pe care nu avea nevoie sa recunoasca era carisma lui Tariq. Afemeiatii increzuti, nu erau tipul de barbati pe care ea il cauta.In plus, Tariq niciodata nu s-ar fi uitat la o femeie ca si ea.

- Bine, de ce nu te asezi  pana ma duc eu sa prepar un ceai?

- Nu vreai ceai, dar mi-ar placea sa nu mai tremur de frig. Sufrageria asta parca este un congelator. Da-mi niste chibrituri si o sa aprind focul.

Jade dadu negativ din cap.

- Nu cred ca tu  ar trebui sa aprinzi focuri. De fapt, se presupune ca tu nu ar trebui sa faci nimic in afara de a te odihni. Eu ma descurc foarte bine si singura. Te deranjeaza daca iei loc pe canapea , sa teodihnesti, si sa ma lasi sa am grija de tine?

Tariq o privi cu dezaprobare. Primul sau instinc fu cel de a opune rezistenta. Nu era obisnuit ca o femeie sa aiba grija de el. Experienta care o avea el cu femeile era acea de a le dezbraca si apoi de a le auzi gemand de placere sub el. Niste ochi mari plini de ingrijorare nu facea pare din acea experienta.

- Si daca nu o fac?

- Nu cred ca esti in pozitia de a te opune - replica ea. Nu era dispusa sa se lase manipulata asa cum facea el de obicei cu alte femei. Dar daca nu vrei sa asculti , atunci nu am de ales decat sa demisionez.

- Nu te cred in stare de asa ceva, Jade.

- Ah, nu? Pune-ma la incercare. Jade isi dadu seama ca Tariq se albise la fata. Vrei sa imi faci favoarea te a te aseza?

-  Esti de-a dreptul o scorpie cateodata - replica el cu un zambet.
Faptul că el îi aproba comportamentul o făcu să roșească de plăcere.
- Dacă este necesar,da.
-Bine de dată asta tu câștigi - spuse Tariq in timp ce se așeza pe canapea. -E mai bine așa ,doamnă asistenta?
Jade incera sa nu râdă de el.
-Asa și așa.Crezi că poți să stai acolo așezat fara sa te misti până aprind eu focul?
-Por să încerc.
Tariq se așeza si se sprijini cu spatele de pernele decorative in timp ce o prIves cu aprinde focul.Niciodata nu si-ar fi imaginat-o pe asistenta lui  personala aprinzând focul.De fapt,nu se gândise vreodată la modul ei de viață.Tariq își înăbuși un căscat și privi în jurul lui.Sufrageria avea niste geamuri mici care nu prea lăsa să intră multă lumină și un enorm șemineu,în față căruia Jade stătea aplecată.Fusta pe care o purta în acel moment de mulase pe fundul ei,iar Tariq nu își putea lua privirea .
Experimenta o dorința care îi provoca o erectie la care niciodată nu s-ar fi așteptat.In cei cinci ani de când Jade lucra pentru el,nici măcar nu se uitase vreodată la fundul ei care,cu siguranță,era forte frumos. Ferm și bombat.Genul de fund pe care orice bărbat si-ar fi dorit să îl strângă în palme in timp ce... Ce?-Il întrebă Jade care se intoarse spre el și îl privea cu o sprânceană arcuita.
-Eu nu...Eu nu am spus nimic.
-Doar ai făcut un zgomot foarte ciudat.Te simți bine? Ai privirea sticloasă.
-Si te surprinde? A trebuit să suport mașină ta și modul tau de a conduce -replica Tariq, schimbanu-si poziția și dorindu-si că erecția sa dispară.