Flacara iubirii

Capitolul 4 - Dezvaluind mai multe secrete

Sunetul unei masini care se oprea in fata casei mele m-a readus la realitate. Eram prea obosita ca sa merg pe jos sau sa conduc pana la scoala, asa ca imi chemasem un taxi.

Drumul spre scoala nu a durat mai mult de zece minute, si cand am ajuns am platit si mi-am facut loc prin multimea de elevi adunata in curtea scolii spre intrarea in scoala.

Trinity ma astepta in fata dulapului meu, vorbind cu cineva pe care nu credeam ca o sa-l mai vad vreodata interesat de mine dupa ce s-a intamplat data trecuta.

- Hei!

Natty s-a intors cu fata la mine cand m-a auzit si mi-a aruncat un zambet stralucitor. Am privit-o pentru inca o secunda inainte sa imi indrept privirea spre Liam si apoi din nou spre ea.

- Ce arde?

- Nimic. N-avem voie sa vorbim si noi?

- Ok. Despre ce vorbeati?

Mi-am deschis dulapul si am scos cartea de istorie si caietul de notite. Primele pagini aveau coltul de jos indoit si se vedea un desen facut cu rosu si portocaliu pe care nu imi aminteam sa-l fi desenat eu care iesea in evidenta. Nu l-am bagat in seama si am inchis dulapul dezordonat, incepandu-ne toti trei drumul spre urmatoarea noastra clasa. Toti aveam istoria, asa ca poate ora aceasta nu avea sa fie asa de plictisitoare.

Am urmat-o pe Natty pana la banca noastra de la perete si m-am asezat. Privirea mea s-a indreptat involuntar spre banca de la geam unde statea un anumit baiat, uitandu-se la mine. Mi-a zambit, iar eu i-am raspuns inainte sa vad o mana fluturata prin fata mea.

- Inceteaza sa te mai holbezi!

Mi-am intors capul spre vocea iritata a prietenei mele cele mai bune. Se uita la mine cu o expresie de curiozitate pe fata si, desi stiam ce voia sa stie, tot am facut pe nestiutoarea.

- Ce-i?

- Ce se intampla intre voi doi?

- Care noi doi?

- Tu si Liam. Cand ne-ai vazut azi impreuna te-ai comportat ciudat. Esti geloasa?

- Geloasa? Normal ca nu! Doar ca nu ma asteptam sa va vad petrecandu-va timpul impreuna.

- Avem cateva ore impreuna. Cum ar fi istoria.

Inainte sa mai pot spune ceva, vocea enervanta a profesoarei noastre strabatu incaperea mai sonor decat pana atunci.

- Domnisoarelor, aveti ceva de spus despre Primul Razboi Mondial? Poate ar trebui sa ne impartasiti mie si colegilor vostri de clasa parerea voastra.

M-am uitat din coltul ochilor la Trinity, care mi-a strans mana pe sub banca inainte sa ne ridicam amandoua in picioare.

- Aveti ceva de spus?

- Nu, doamna profesoara.

- Ce ciudat. Acum cateva minute pareati foarte vorbarete. Poate directorul o sa reuseasca sa va faca sa vorbiti.

Deja ma enerva. Cine era ea sa-mi spuna sa ma duc la director? E doar o profesoara plictisitoare care tot timpul uita ca are ochelarii pe nas. Adica, serios, cat de prosti pot sa fie unii oameni sa uite asa ceva?

 Ochii mi s-au marit cand cartea de istorie care se afla pe catedra se aprinse, flacara mare inghitind-o cu totul inainte sa inainteze spre catedra din lemn.

- Foc!

Vocile elevilor se suprapusera, dar printre ele am recunoscut-o cu usurinta pe cea a lui Liam.

Cu cat flacara se marea, cu atat mai panicati deveneam cu totii. Detectoarele de fum au pornit alarma de incendiu in cateva secunde, iar alarma mai avea putin si ma surzea cu sunetul sau ascutit. Imi amintea de o bucata de creta care zgaria tabla, zgariindu-ma si pe mine pe creier.