Flacara iubirii

Capitolul 15 - Din rau in mai rau

Picioarele mi-au amortit de la cat am stat in pozitia asta, dar nu pot sa ma misc. Ochii mei par blocati pe chipul linistit al lui Trinity. Cuvintele lui Liam sunt ca niste sageti indreptate spre mine ce imi strapung incet - incet inima, dar, in ciuda a tot ce s-a intamplat, nu pot sa imi doresc sa am o viata normala, pentru ca atunci exista posibilitatea sa nu il mai fi cunoscut pe Liam.

M-am intins si eu langa Natty si am cuprins-o cu un brat, inchizand ochii si rugandu-ma ca, atunci cand ma trezesc, totul sa mi se para mai usor si sa pot sa gandesc limpede.

Cand m-am trezit, mi-a luat cateva secunde de stat cu ochii inchisi pana sa imi amintesc tot ce s-a intamplat in ultimele 24 de ore. Am intins mana pe pat, dar nu am atins decat aer. Ochii mi s-au deschis instantaneu, iar pe frunte mi s-au format cute de ingrijorare cand mi-am dat seama ca sunt singura in camera.

De la parter se auzeau voci infundate si mi-am dat seama ca cineva tipa. Mi-am auzit vag numele si, desi stiam ca nu e bine ce fac, m-am dat jos din pat in varful picioarelor si am deschis usor usa, urmarind cu privirea cele doua umbre de pe peretele opus scarilor, semn ca cei doi stateau la baza lor.

- De cand stii?

- Ce sa stiu? Nu stiu despre ce vorbesti.

- Puterile tale, viziunile. De cand stii de ele?

- De ieri, de cand mi s-a intamplat. Acum pot sa ma duc la mine in camera? Nu esti tatal meu sa ma poti bombarda cu intrebari!

- Am dreptul sa stiu ce se intampla cu Charlotte!

- Despre ce tot vorbesti? Nici eu nu stiu exact ce am vazut!

- Ai vazut prin ochii ei! Crede-ma, e foarte important sa stiu ce se intampla cu ea. Trebuie sa imi spui tot ce ai vazut.

- Nu pot. Nu mai vreau sa am de-a face cu imaginile alea oribile! Vreau doar sa uit.

- Eu nu pot sa uit! Nu pot stiind ca exista o cat de mica posibilitate ca ce ai vazut tu sa se intample in realitate! Am nevoie sa-mi spui, ca sa stiu cum sa o protejez.

- Eu...

Trinity facu o pauza si i-am vazut umbra lasand capul in jos. Imi parea rau pentru prietena mea, iar cand a vorbit din nou, mi-am facut si eu simtita prezenta.

- Nu pot. Imi pare rau!

- Las-o! De ce vrei sa-i faci rau?

- Nu vreau sa-i fac rau. Vreau doar sa-ti fie tie bine. Vreau sa te tin in siguranta.

- Cu ce pret? Terorizandu-mi cea mai buna prietena, punand-o sa retraiasca evenimentele cumplite pe care le-a vazut?

Urma o pauza lunga in deschise si inchise gura de cateva ori, fara sa stie ce sa spuna.

- Cred ca ar trebui sa pleci. Sa iei niste aer sau... Nu stiu.

Ma privi surprins, dar nu protesta. I-am zarit o urma de tristete in ochi, dar disparu la fel de repede precum a si aparut.

- Ma suni daca e ceva, bine?

- Da. O sa fim bine, stai linistit.

Imi venea sa imi dau ochii peste cap, dar intr-un fel imi placea ca ii pasa.

L-am urmarit cu privirea pana a iesit, aruncandu-mi o ultima privire si inchizand usa in urma lui.

- Ce spui de un film si niste inghetata?

- Stii ca e dimineata, nu? Ai de gand sa stai toata ziua inchisa in casa, evitandu-l?

Mi-am mutat privirea asupra unui tablou in care eram eu, Trinity, parintii mei si mama ei la absolvirea clasei a opta. Cu totii aveam zambete largi pe fete, iar expresia din ochii mei si ai lui Trinity parea sa spuna "Suntem libere!".