Flacara iubirii

Capitolul 3 - Cautari desarte

Cifrele verzi ale ceasului de pe noptiera aratau ora 02:04. Camera era luminata doar de laptop-ul meu si de o veioza mica aflata pe birou langa acesta. Laptop-ul se blocase de la cate pagini de internet deschisesem, si m-am ridicat de pe scaunul vechi, ducandu-ma la tabla mare pe care scrisesem cu marker-ul tot ce strasesem pana atunci.

Focul este caracterizat printr-o atitudine dinamica si impulsiva, deseori persoanele sub insemnul acestuia provocand conflicte.

Culoarea flacarii difera in functie de componenta.

Exista patru elemente importante: pamant, aer, apa, foc.

Exista reactii in lant intre cele patru elemente, de aceea e bine sa stea departe unul de altul.

Si cele din mijloc, cele mai importante, incercuite si subliniate si incadrate in patrate si patratele.

In anul 14 d.Hr. o femeie numita Rebeca a spus aceste cuvinte inainte ca totul sa o ia razna. Cele patru elemente s-au combinat formand o forta de nedescris.

In anul 1014 d.Hr. o  femeie pe nume Cara a rostit "Focul distruge totul" inainte ca cele patru elemente sa formeze o forta invincibila.

Aceste cuvinte ma speriau, desi nici macar nu stiam ce insemnau.

Incepusem sa fac cautari pe internet cu vreo cateva ore in urma, cand ajunsesem acasa de la plimbarea mea cu Liam.

M-am aruncat pe pat frustrata, meditand la tot ce se intamplase in ultimul timp. Nu puteam sa nu ma gandesc ca poate totul avea legatura cu venirea lui Liam in oras.

Pleoapele mi se lipira intr-un somn adanc, dovedindu-mi cat de obosita eram, de fapt. Cand mi-am deschis ochii din nou, era aproape dimineata, si mi-am dat seama ca mai aveam mai putin de doua ore pana trebuia sa plec la scoala. Am facut un dus rapid si m-am imbracat intr-o pereche de blugi uzati, un tricou simplu si o geaca de piele, inainte sa cobor in bucatarie si sa vad ca frigiderul era complet gol. Am luat o para din cosul cu fructe de pe masa din lemn si am iesit pe usa din spate, incuind-o in urma mea.

Strazile erau pustii, iar in aer dainuia un aer incarcat si greu de respirat. In ciuda ploii prevestite de norii gri de deasupra mea, imi era foarte cald. Mi-am desfacut fermoarul gecii, lasand aerul rece sa-mi raceasca pielea infierbantata si simtind primele picaturi de ploaie prelungindu-mi-se pe brate.

Picaturile atingeau pamantul formand balti ce se transformau incet - incet in rosu sau portocaliu. Imi aminteau de flacarile unui foc care se stingea pe masura ce trecea timpul. Asa ma simteam si eu inainte ca Liam sa vina in oras: din ce in ce mai neimportanta pe zi ce trecea. Inainte ca totul sa o ia razna si sa ma transform intr-o forta necunoscuta si neprevazuta.

In acel moment am stiut exact unde ma duceam. Voiam sa aflu mai multe, nu sa raman in intuneric pentru cat timp o sa tina toate intamplarile astea ciudate. Voiam sa invat sa ma controlez, chiar daca nu stiam ce mi se intampla. Voiam sa stiu daca eram singura ciudata de pe lumea asta si daca puteam sa fac ceva in legatura cu ce se intampla. Asa ca am facut o intoarcere brusca si m-am indreptat spre singurul loc in care puteam afla orice.

Biblioteca orasului era o cladire veche si darapanata. Tencuiala cazuse de pe mare parte din peretele din fata si cel din laterala dreapta, iar cel din stanga era plin de graffiti ilustrand nume in culori vii si modele complicate.

Am urcat cele cateva trepte pana la usa veche din lemn si am impins-o. Aceasta s-a deschis cu un scartait, iar mirosul de praf m-a lovit instantaneu, facandu-ma sa tusesc pentru cateva secunde inainte sa pasesc in cladirea slab iluminata.

Doua randuri de banci si scaune aliniate ocupau partea indepartata a salii, iar in partea din fata se aflau aliniate peste zece biblioteci inalte si pline cu carti vechi si prafuite.