Flacara iubirii

Capitolul 16 - Inceputul disperarii

Charlotte's POV

Mi-am schimbat pozitia pe canapea pentru a nu stiu cata oara, de data asta dand deoparte patura de pe mine si aruncand perna pe care o strangeam in brate cat colo.

- Vrei sa stai si tu intr-un loc? Pe bune, mi-ai zgaltait creierul!

- Scuze, doar ca e atat de cald aici. Deschide si tu un geam.

- Sau poate ar trebui sa-l chem pe Liam sa te racoreasca.

- Nu e amuzant!

- Poate ai febra sau ceva?

- Febra? Vrajitoarele pot macar sa raceasca? Nu-mi amintesc sa fi fost bolnava vreodata.

- Pai, daca n-ai putea, atunci ai fi o chitra pentru ca ma lasi sa racesc singura.

- De parca ne-am fi putut imbolnavi in acelasi timp.

- Mai stii? Oricum, cred si eu ca ti-e cald daca arzi ca un calorifer. Emani caldura ca unul. Poate e magia ta din nou.

- Crezi ca ar trebui sa-mi fac griji?

- Nu, sunt sigura ca o sa treaca. La urma urmelor, tu reprezinti focul, e normal sa arzi cateodata, nu crezi?

- Nu stiu ce sa zic... Poate ar trebui sa vorbesc cu Liam despre asta.

- Vrajeala! Vrei doar un pretext ca sa-l suni. Daca vrei, poti sa vorbesti cu el. Ti-am mai spus deja, nu ma supar. Mi-as dori sa am pe cineva caruia sa ii pese de mine cum ii pasa lui de tine.

- Si o sa ai. Cand o sa fie momentul potrivit pentru tine.

- Ma indoiesc de asta, asa ca hai sa schimbam subiectul. Ai de gand sa-l suni?

- Nu.

- De ce nu?

- Pai nici nu ne-am terminat filmul. Abia acum devine interesant.

- Cum spui tu...

Ne-am repozitionat pe canapea, eu fataindu-mi piciorul non - stop, nestiind ce sa fac ca sa scap de caldura coplesitoare din camera. Trinity parea mai bine ca niciodata si, pentru ca ne uitam la filmul ei preferat, probabil ca si uitase sau macar se straduia sa uite evenimentele din ultimele 24 de ore.

Dintr-odata, usa de la intrare se izbi de perete, facand-o sa se zgaltaie cu totul si sa scoata un bubuit in semn de protest. Liam aparu in dreptul usii livingului, cu o expresie panicata pe fata.

- Liam, s-a intamplat ceva?

- Trebuie sa plecam!

- De ce, ce-ai patit?

- Nimic deocamdata. Uite, o sa-ti explic totul pe drum, dar daca ramai aici o sa o pui in pericol pe Trinity si multi alti oameni. Trebuie sa plecam de aici cat mai repede.

- Esti sigur ca nu cauti si tu pretexte ca sa o rapesti pe Charlotte fara sa ma faceti pe mine sa ma simt prost?

- Trinity, nu e momentul! Semiluna e in seara asta, iar puterile vrajitorilor sunt maxime. Daca nu ajungem intr-un loc izolat cat mai repede, cine stie ce s-ar putea intampla?

- Nu mi-ai mai spus de asta pana acum.

- Asta pentru ca si eu am uitat, m-a sunat mama acum cateva minute cand si-a dat seama ce zi e azi. Pe mine ma afecteaza mai putin, dar focul este intotdeauna cel mai puternic in astfel de situatii. Nu o sa te poti controla, poti sa arzi tot orasul sau cine stie ce altceva?

- Nu e nici macar pranzul. De ce ne grabim?

- Cu cat esti mai incepator, cu atat mai devreme incepe sa te afecteze, chiar daca semiluna inca nu a aparut pe cer.