Flacara iubirii

Capitolul 1 - Probleme în paradis

Zarvă. Doar atât se auzea când am ajuns luni dimineață la școală. Aflasem de vreo două zile că vom avea un elev nou în școală, dar nu mi-am închipuit că toată lumea se va înghesui să îl cunoască. Cred că toți în afară de mine sunt importanți în școala asta.

- Hei, Charlotte, ai de gând să cobori din mașină sau trebuie să găsesc o scuză să le spun profesorilor de ce întârzii?

Vocea prietenei mele întotdeauna mă făcea să mă simt mai bine. Mi-am întors capul spre ea, observând-o stând sprijinită de capota mașinii mele negre, aranjată ca întotdeauna și pregătită să mă tachineze din nou pentru că mă holbam la grupul din parcarea școlii.

- Vin acum.

Mi-am pus geanta pe un umăr înainte să deschid portiera și să cobor, tocurile mele înalte făcând câte un "clic" la contactul cu asfaltul de sub picioarele mele. Am început să avansez împreună cu Trinity spre intrarea școlii, lăsând în urmă murmurele grupului de adolescenți populari și înfumurați și făcându-mi drum pe lângă puținii oameni de pe holuri către dulapul meu metalic. Nu știu de ce, dar îmi era foarte cald și mă simțeam de parcă eram într-un vulcan pe cale să erupă. Sau poate eu eram vulcanul.

- Hei, ești bine?

Mi-am îndreptat privirea către Natty care mă privea la rândul ei cu o privire îngrijorată.

- Da, sunt bine. Doar că... Am amețit. Dar mă simt mult mai bine acum.

I-am aruncat un zâmbet scurt, dar era fals și știam că Trinity își va da seama de asta. Din fericire, aceasta îmi mai aruncă doar o scurtă privire înainte să și-o îndrepte spre ceva aflat în spatele meu. Curioasă, m-am întors într-acolo și am simțit cum mi se taie răsuflarea.

Un băiat pe care nu îl mai văzusem niciodată pe holurile școlii stătea la o distanță destul de mică de dulapul meu privindu-mă și mi-am dat seama că era băiatul cel nou. Dar nu asta m-a făcut să uit cum să respir, ci faptul că era frumos. În sensul de ''frumos ca un înger''.

Cativa baieti ii atrasera atentia batandu-l pe umar, iar el si-a indreptat ochii albastri spre ei, oferindu-le un zambet si o miscare aprobatoare a capului. In cateva secunde ramase singur, dar nu imi mai arunca nicio privire, ci incepu sa mearga, trecand pe langa mine si intrand pe usa salii de chimie chiar in momentul in care clopotelul suna.

- Ne vedem la pranz!

Am dat aprobator din cap spre Natty, oarecum distrasa de realizatia ca avea acelasi curs de chimie ca si mine.

Adunandu-mi cartile, mi-am facut loc printre elevii care inca mai misunau pe holuri si am intrat si eu in clasa, gasindu-l pe Mystery Boy vorbind cu profesoara de chimie.

Fara sa bag pe nimeni in seama, mi-am facut loc pana la banca mea din spatele clasei si m-am asezat pe scaun, scotandu-mi cartile si incepand sa mazgalesc pe caietul meu de desen cateva linii drepte si curbe. Ele formau o flacara, dar inainte sa pot sa mai desenez si altceva, am simtit prezenta cuiva pe scaunul de alaturi, facandu-ma sa imi ridic capul din foile mazgalite ale caietului cu o privire nedumerita pe fata.

Mystery Boy statea langa mine cu o expresie calma pe fata, studiindu-ma de aproape si in momentul acela ma simteam ca o creatura cu doua capete intr-un laborator de stiinta careia urma sa i se faca niste teste.

- Ce faci aici?

- E singurul loc liber din clasa.

Mi-am rotit privirea in jurul meu si am vazut ca, intr-adevar, era singura banca libera. Fara sa mai spun nimic, mi-am indreptat privirea spre profesoara de chimie care se afla in fata clasei, explicand ceva la tabla cu vocea ei pitigaiata.

- ... Vreau sa lucrati impreuna.

Nu intelegeam ce spunea, dar cand l-am vazut pe Mystery Boy intorcandu-se din nou spre mine, totul s-a legat.

As fi vrut sa ii spun profesoarei ca nu ma simteam foarte bine, dar stiam ca aveam sa primesc detentie daca faceam asta si nu aveam niciun chef sa stau peste program in scoala.

Am inceput sa lucram la proiect in liniste, adresandu-ne foarte putine cuvinte unul altuia. Din cand in cand, ii simteam ochii fixandu-ma cu privirea, arzand gauri in spatele meu, dar cand ma intorceam spre el isi facea de lucru cu cate o eprubeta sau un cleste, prefacandu-se fascinat de obiectul din mana lui.

Chiar cand trebuia sa pun cea de-a doua eprubeta deasupra focului, clestele se infierbanta foarte tare, facandu-ma sa il scap pe jos cu totul, eprubeta spargandu-se in mii de cioburi de sticla. L-am auzit pe Mystery Boy injurand, si cand m-am intors spre bancul de lucru, focul o luase razna, arzandu-mi caietul de desene complet, in afara de pagina pe care era desenata flacara de mai devreme.

Mi s-a facut foarte cald, iar vederea mi s-a incetosat. Inainte sa imi dau seama, intunericul ma invalui si am cazut pe podea cu un sunet infundat.

***

Imi simteam capul cantarind o tona. In toata viata mea, nu fusesem bolnava grav, decat vreo raceala minora sau crampe la stomac. Si stiam foarte sigur ca niciodata nu mai lesinasem inainte.

Am incercat sa deschid ochii, dar pleoapele mele parca erau lipite intre ele. Auzeam vag niste voci, dar nu puteam descifra nimic din ce spuneau.

Mi-am simtit mana stanga invaluita de ceva cald si putin umed care ma mangaia usor, si mi-am dat seama ca era mana altcuiva. Acum vocile deveneau din ce in ce mai clare si am recunoscut-o imediat pe a lui Trinity. Vorbea cu un baiat care parea sa stea destul de aproape de mine, si se simtea de parca venea din ce in ce mai aproape. Mi-am dat seama ca aveam dreptate cand am simtit o respiratie calda pe fruntea mea, si dintr-odata am putut sa imi deschid ochii.

- Ti-am zis ca e treaza.

Era Mystery Boy, stand aplecat deasupra mea si expirandu-mi pe frunte, uitandu-se cu ochii lui albastri intr-ai mei, si in acel moment am simtit un impuls sa imi ridic capul de pe perna si sa imi lipesc buzele de ale lui intr-un sarut. Cand mana lui Natty a strans-o pe a mea am revenit cu picioarele pe pamant si imi venea sa ma plesnesc pentru ca gandeam astfel.

- Esti bine? Am fost atat de ingrijorata cand am aflat ca ai lesinat. Te-am asteptat la pranz la masa noastra si cand nu ai aparut si mi-au zis ceilalti ce s-a intamplat mi-am facut atatea griji.

- La pranz?

Eram sigura ca nedumerirea se citea pe fata mea de parca eram o carte deschisa.

- Ai fost lesinata timp de patru ore.

De data aceasta Mystery Boy fusese cel care vorbise si cuvintele lui m-au facut sa tasnesc in picioare, provocandu-mi o durere de cap insuportabila. Natty probabil a vazut durerea de pe chipul meu, pentru ca in momentul urmator se afla in fata mea cu doua pastile rosii si un pahar de unica folosinta plin cu apa.

- Am vrut sa te aducem acasa, dar asistenta scolii ne-a interzis pentru ca nu te mai trezeai.

Abia atunci mi-am dat seama ca ma aflam in cabinetul medical al scolii, o camera alba cu un pat intr-un colt, un birou vechi de lemn si o biblioteca mare plina cu dosare.

- Ma simt bine. Doar ca imi e foarte cald.

- E octombrie.

- Si ce daca? Oricum, eu plec acasa. Vii?

Natty dadu aprobator din cap, isi puse geanta pe umar si iesi pe usa. Am urmat-o, apucandu-mi geanta de toarta si aruncandu-i o ultima privire lui Mystery Boy, dar el nu se uita la mine, ci pe fereastra si parea sa fie foarte captivat de ceva de afara.

Am iesit din cabinetul medical fara sa scot un sunet, lasandu-l in urma pe ingerul care eram sigura ca imi va bantui visele pentru o nu foarte scurta perioada de timp.