- Ce-a fost asta?
Ma uitam la el de parca era o insecta ciudata si o stiam, dar nu ma puteam abtine. Picioarele ma purtau din ce in ce mai in spate spre usa camerei lui si din cand in cand spatele meu facea contact cu cate vreo piesa de mobilier din camera lui.
- Magie. Ai cautat-o tu singura.
- Da, dar cu siguranta n-am gasit asa ceva.
A facut un pas spre mine, iar eu m-am dat un pas in spate.
- Uite, nu trebuie sa-ti fie frica de mine.
- Nu trebuie? Tu tocmai ai facut apa sa zboare, ceea ce sunt destul de sigura ca niciun om de stiinta n-a reusit pana acum si n-o sa reuseasca in urmatorii 2000 de ani.
- Asta pentru ca nu stiu de noi. Uite, asaza-te si lasa-ma sa-ti explic.
M-am sprijinit de peretele cel mai apropiat de usa si i-am facut semn sa continue.
- Nici nu stiu de unde sa incep.
- Ce zici de inceput?
A oftat si s-a asezat pe marginea patului, stand cu mainile in poala si uitandu-se cu atentie la covorul negru care dintr-o data devenise cel mai interesant lucru din camera lui.
- Sunt un vrajitor. Al apei, mai exact. Si tu al focului.
L-am aprobat printr-o miscare usoara a capului si i-am facut semn sa continue.
- Sunt patru elemente, doua dintre ele deja le stii. Mai sunt aerul si pamantul.
- De ce mi se intampla tot ce mi se intampla?
- Pentru ca am venit eu in oras.
Eram sigura ca pe fata mea se citea confuzia, asa ca a continuat sa explice.
- Suntem atrasi pentru ca suntem de elemente opuse. Pe mine nu ma afecteaza asa de tare pentru ca eu deja mi-am primit puterile acum vreun an. Sunt unele persoane care locuiesc in zone izolate si nu isi primesc niciodata puterile. Nici nu stiu de ele. Se considera persoane normale.
- Si eu?
- Tu... Iti incepi viata de vrajitoare. Trebuie sa inveti sa-ti controlezi puterea, mai ales in preajma mea. Si sa faci vraji.
- Si parintii mei? Sunt si ei vrajitori? Sora mea? A murit fara sa afle de toate astea? Si de ce nu mi s-au declansat puterile de atunci cand stateam cu parintii mei?
Lacrimi silentioase au inceput sa-mi curga pe obraji la mentionarea parintilor si a surorii mele.
- Nu se declanseaza intotdeauna de la cineva din familie. Si nu e nimeni din familia ta care sa fie vrajitor al apei. Deci in cazul tau nici nu se respecta regula cu vrajitorii de elemente diferite.
- Si cat timp aveau sa ma mai minta? Sau n-aveau de gand sa-mi spuna niciodata?
Ma simteam tradata, desi stiam ca peste cateva ore voi gandi limpede din nou si imi voi da seama ca exageram. Doar ca totul se ducea de rapa in jurul meu si simteam ca daca ii spuneam cuiva frustrarile mele, totul va parea mai usor de suportat. Adevarul va parea mai usor de suportat.
- Dar tu aveai de gand sa-mi spui vreodata daca nu mi se intamplau toate astea?
De undeva de la parter se auzi o usa deschizandu-se si inchizandu-se si o voce de femeie a strigat spre Liam am presupus.
- Sunt acasa!
Nu am stat sa astept raspunsul lui Liam la intrebarile mele retorice si am luat-o la fuga pe scari si prin hol, luandu-l prin surprindere pe Liam, care nu avu timp sa ma prinda in timp ce treceam in viteza pe langa o doamna care am presupus ca era mama lui si afara pe usa.
Am continuat sa fug pentru ceva vreme, nestiind unde ma duceam si nerecunoscand nimic prin panza de lacrimi ce imi acoperea ochii albastri.
Cand m-am oprit din alergat, stateam in fata unei case cuprinse de flacari, iar la o examinare mai detaliata mi-am dat seama ca era casa pe care am numit-o acasa pentru atatia ani.
Flacarile au invaluit-o complet, iar pana sa vina pompierii, aceasta era inghitita de focul mistuitor care imi curgea prin vene.
Eram vag constienta de multimea care se aduna in fata casei mele, singurul meu gand fiind ca tot ce se intampla se intampla din vina mea.
Acum puteam fi caracterizata printr-un singur cuvant, fie ca voiam, fie ca nu: vulcanica.
Emotiile le simteam parca de 100 de ori mai intense, ceea ce insemna ca tot ce ar fi trebuit sa simt cand am aflat noutatile, tradarea, frica, furia, erau mult mai puternice si ma faceau sa fiu mult mai periculoasa. Si cu aceste cuvinte in minte mi-am dat seama de un lucru: eram un pericol. Un pericol pentru Trinity, un pericol pentru Liam, un pericol pentru familia mea, dar mai ales un pericol pentru mine insami. Si orice as fi facut, nu aveam cum sa schimb asta. Trebuia doar sa ma obisnuiesc cu gandul ca eram schimbata, diferita fata de ceilalti.
***
Aici este urmatorul capitol. Sper ca va place si va multumesc pentru ca imi cititi povestea.
De asemenea, parerile voastre conteaza mult, deci mi-ati face o mare bucurie daca mi-ati spune intr-un comentariu ce credeti despre poveste. Puteti sa imi dati idei, iar eu va promit ca atunci cand o sa termin cartea voi scrie capitole separate, folosind ideile voastre.
Puteti sa imi trimiteti si capitole scrise de voi, iar eu o sa le postez la sfarsitul cartii.
Vreau sa stiu daca ati fi interesati sa participati la concursul de coperte de care spuneam in celalalt capitol.
Sper ca va plac ideile mele pentru aceasta carte si stati linistiti ca va asteapta mult mai multa actiune, drama si dragoste.
Votati si comentati! Vreau sa stiu cum sa va mai incant, asa ca imi puteti da idei.
Sunt disponibila aici, pe Facebook si pe Twitter.
Facebook: https://m.facebook.com/sanziana.alecsandra
Twitter: https://mobile.twitter.com/account
ILY all! :*
-Alee
YOU ARE READING
Flacara iubirii
AléatoireDouă trupuri, o singură inimă reunită, o promisiune de sânge, o iubire ca-n povești și un sfârșit tragic formează povestea de dragoste a lor. Charlotte și Liam, doi oameni diferiți, și totuși identici. Două suflete - pereche regăsite în momente nu t...
