Capitolul 11 - Prietenii mai presus de orice

119 12 4
                                    

N-am avut curaj sa ii spun lui Trinity de tatuaj, asa ca ziua mea a fost plina de intrebari si remarci legate de faptul ca purtam tot timpul bluze cu maneci lungi.

Cand, in sfarsit, telefonul meu a inceput sa sune, era deja seara tarziu si ma pregateam sa ma culc, imbracandu-ma cu o pereche de pijamale cu inimioare.

- Ce stii?

- Cam nerabdatoare, nu-i asa?

- Spune, te rog. Nu mai suport asteptarea asta.

- Ok, deci... Mama nu a stiut sa imi spuna nimic despre desenele de pe mana ta, dar am mers cu ea la biblioteca si am facut niste cercetari.

Pentru cateva secunde, mintea mea se rataci prin amintirile zilei in care si eu am facut cercetari la biblioteca, atunci cand am intalnit-o prima data pe mama lui Liam, fara sa stiu cine era.

- Mai esti aici?

Am clipit repede de cateva ori si am dat din cap, dar mi-am dat dupa seama ca nu ma poate vedea.

- Da, scuze.

- Se pare ca sunt cazuri rare in care doua elemente opuse sunt mai atrase decat de obicei.

- Pe romaneste?

- Suflete - pereche. Suntem suflete - pereche.

- Poftim?! Asta e ridicol!

- Asa am zis si eu. Dar... parintii tai sunt suflete - pereche.

- De unde stii?

- Poveste lunga.

- Am timp.

- Sunt oameni angajati de Marii Vrajitori care tin evidenta acestor cupluri. Si se pare ca suntem trecuti si noi in cartile lor.

- Si cum stiu ei de noi?

- Au un simt aparte care ii ajuta sa ne simta.

- Adica au si mai multe puteri supranaturale? Nu se mai satura lumea de asa ceva...

El rase zgomotos, iar sunetul acela ma facu si pe mine sa chicotesc.

Acele momente de normalitate erau cele care inca ma mai tineau cu picioarele pe pamant si care ma indemnau sa continui sa lupt, pentru ca poate - poate o sa inving.

- Sa revenim. Ce legatura are opera de pe mana mea cu faptul ca suntem suflete - pereche?

- E un insemn al Marilor Vrajitori care nu apare decat la aceste cupluri.

- Dar tu nu ai unul.

- Stiu. M-am tot gandit la asta. Mama zice ca s-ar putea sa-ti fi aparut tie mai devreme pentru ca nu prea ai control asupra magiei. O sa asteptam.

- Si eu ce fac cu asta?!

- O sa inveti sa il ascunzi.

- Cum? Cu bluze lungi? Si cand vine vara, ce fac? O sa fiu fata ciudata care vine de la Polul Nord si se imbraca de parca afara ar fi -30 de grade?

- Voiam sa spun prin magie. O sa inveti sa il ascunzi cu ajutorul magiei.

- Se poate asa ceva?

- Da. Si eu o sa te ajut sa o faci.

Inima mea se topi exact in acel moment. Nu credeam ca Liam putea deveni si mai dragut si mai sustinator decat pana acum. Dar iata-l aici, mangaindu-mi auzul cu vorbele sale calde si facandu-ma sa imi doresc sa fie intr-adevar aici, langa mine, tinandu-ma in brate si soptindu-mi cuvinte linistitoare care sa imi aline frica din minte si din suflet.

Flacara iubiriiWhere stories live. Discover now