Flacara iubirii

Capitolul 12 - Ai incredere

- Ai inebunit?! De ce ai vrea sa vorbesti cu parintii tai?! Sper ca nu vrei sa pleci cu ei, nu?

- Nu, sigur ca nu! Doar ca am nevoie de niste raspunsuri. Uite, toata viata mea a fost o minciuna. Tu cum te-ai simti?

- Mda... Cred ca ai dreptate. Dar sigur nu pleci, nu? Pentru ca atunci as fi distrusa.

- Si eu la fel. Normal ca n-o sa plec. Mai ales stiind ca nu pot controla asta.

Desi acum stiam ca si parintii mei sunt la fel ca mine, simteam ca nu pot sa am deplina incredere in ei. Minciunile lor ma facusera sa fiu sovaitoare in legatura cu tot ce faceau ei. Nu ca ar fi dat vreun semn de viata de cand am aflat de toata nebunia cu vrajitorii si sufletele - pereche. Si, desi aici exista riscul de a-i rani pe cei dragi mie, ma simteam mult mai in siguranta si stapana pe mine inconjurata de prieteni si de noul meu iubit. Ah... Inca nu m-am obisnuit cu asta. Liam pana acum se incadra si el in categoria prieteni, iar acum se simtea foarte ciudat sa il exclud. De parca el i-ar fi superior lui Natty. Cred ca intr-un fel este.

Privirea trista inca persista pe fata ei, asa ca am tras-o intr-o imbratisare stransa, inconjurandu-mi bratele in jurul bustului ei mic si savurandu-i aroma de capsuni pe care o stiam atat de bine.

- Orice s-ar intampla, tu ai fost, esti si vei fi intotdeauna cea mai buna prietena a mea. Sora mea de suflet, sprijinul meu, persoana care ma intelege cel mai bine, mai bine chiar decat mine. Iti promit ca nu te voi parasi niciodata.

Se desparti incet de mine, de parca se temea sa o faca. Zambetul ei radiant imi facu colturile buzelor sa zvacneasca in sus de bucurie, bucurie pentru ca aveam o persoana atat de minunata si intelegatoare in viata mea si fusesem privilegiata sa am ocazia sa o numesc cea mai buna prietena a mea.

- Si daca nu te suna ce o sa faci?

- Inca incerc sa imi dau seama. Dar nu inteleg, daca stiau ca o sa imi apara puterile si ca nu o sa le pot controla, de ce mi-au mai dat posibilitatea sa raman singura aici? N-are sens.

- Poate ca au vrut sa inveti sa te descurci singura.

- Da? Si ce ma faceam daca nu era Liam care sa imi explice tot ce se intampla cu mine?

A stat cateva clipe pe ganduri, incercand sa scoata vreun raspuns cat de cat logic, dar s-a dat repede batuta. Nu exista unul si ma facea sa ma simt abandonata. Poate parintii mei au vrut sa scape de mine si nu le-a pasat de toata treaba cu magia mea.

Dar oricat de mult mi-as fi spus asta, stiam in adancul sufletului ca nu asta era cauza.

Ca si cand mi-ar fi citit gandurile, raspunsul prietenei mele veni neintarziat.

- Nu te mai gandi la asta. Sunt sigura ca exista o explicatie absolut logica pentru tot ce se intampla.

- Da? Atunci de ce e cerul albastru?

Ma privi cateva secunde tacuta, un zambet facandu-si aparitia pe buzele mele.

- Hei, am spus ca exista, nu ca o stiu eu. Ce sunt eu, savant?

- Pe-aproape.

- Da, sigur.

Pufni sarcastica si se uita la mine inainte sa incepem amandoua sa radem, tinandu-ne cu mainile de burta din cauza efortului.

Sunetele astea erau cele care ma faceau sa nu inebunesc in fata a tot ce imi arunca viata inainte si sa ma gandesc ca poate toate astea au un scop. Pana la urma, m-au ajutat sa imi gasesc un iubit tandru si sa realizez cat de importanti sunt prietenii si ce "sora" uimitoare am langa mine sa ma sprijine.

Cateva ore treceau de cand ma uitam prin albumele cu poze pe care le-am gasit in casa. Ochii imi erau obositi de la atatea lacrimi de bucurie pentru revederea momentelor importante din viata noastra. Momentul in care mi-am rupt piciorul la ora de sport in timp ce saream la groapa cu nisip iar Natty a inceput sa strige la toata lumea sa cheme ajutoare si sa nu ma miste si ca Danny sa nu se mai scobeasca in nas (un obicei de-al lui, yac!). Balul bobocilor. Aniversarile noastre. Sesiunea noastra de filme dupa ce s-a despartit de primul ei iubit. Momentul in care am adormit in acelasi pat mic de spital atunci cand s-a operat de apendicita, stand inghesuite si tinandu-ne in brate, eu mai mult pe ea, pentru ca ea era nevoita sa stea cu fata in sus din cauza operatiei.