Flacara iubirii

Capitolul 17 - Provocarile focului interior

Liam ma cuprinse pe dupa mijloc si imi tintui incheieturile cu o mana, in timp ce cu cealalta forma un vartej de apa care stinse focul.

- Sh... Trebuie sa te calmezi. Gandeste-te la... Noi doi pe plaja, urmarind valurile marii ce se izbesc usor de tarm. Si impartind o inghetata de... Care-i aroma ta preferata?

Raspunsul meu a iesit mai mult ca un scancet disperat, iar el si-a slabit putin stransoarea, incercand sa imi scada temperatura corpului.

- Vanilie.

- Si impartind o inghetata de vanilie. Stam amandoi pe nisip sprijiniti in maini, spatele tau lipit de pieptul meu, in timp ce briza iti ravaseste parul.

La un moment dat mi-am dat seama ca ne deplasam usor inspre scarile din beton ce duceau la etaj. Toate celulele aveau usile larg deschise si erau insiruite de-o parte si de alta a noastra in timp ce o cautam pe cea mai putin dezordonata. In capatul holului era una in care patul in avea saltea, acoperita de un cearsaf cam murdar. M-a asezat cu grija pe saltea si s-a asezat si el pe marginea ei, tintuindu-mi mainile in timp ce corpul a inceput sa imi tremure.

- La un moment dat te ridic si te iau in brate, vrand sa te arunc in mare si incepi sa te zbati si...

- Opreste-te!

Tot ce pot vedea in fata ochilor este soarele puternic care ar domni pe cer daca scena ar fi reala. Apoi apusul si luna care rasare impunatoare pe cer.

- E prea puternica.

- Da, dar tu esti si mai puternica. Esti o luptatoare. Trebuie sa lupti!

Durerea arzatoare mi-a strabatut de data aceasta tamplele si mi-a cuprins craniul facandu-ma sa imi ridic capul si spatele de pe pat si sa strig.

Isi impleti degetele de la ambele maini cu ale mele si ma stranse tare si as fi vrut atat de mult sa nu simt altceva decat mainile lui si buzele lui ce pareau de gheata pe fruntea mea plina de transpiratie.

Cand durerea s-a mai micsorat pentru cateva secunde, ma ridica incet in sezut si imi scoase hanoracul cu o mana, cealalta ramanand impletita cu a mea. Una din seringi cazu pe podea si se rostogoli putin pana se lovi de piciorul lui, dar, inainte sa se poata enerva sau sa apuce sa spuna ceva, durerea imi patrunse din nou corpul si mana imi zvacni din impuls. Patul din celula din fata mea se aprinse mai repede decat un chibrit, iar trosniturile auzite ma faceau sa cred ca pornisem un foc de tabara.

- De ce mi se intampla asta?

- Sh... O sa fii bine. N-o sa las nimic sa ti se intample.

- Nu pentru mine imi fac griji.

Dupa ce stinse focul cu o usurinta care ma uimi, imi prinse obrajii in palme si ma privi in ochi, iar intensitatea alor lui imi faceau inima sa imi bata si mai tare, daca asta era macar posibil.

- Toata lumea o sa fie bine. Eu, tu, Trinity, cu totii vom trece peste asta.

Ma intinse din nou pe pat si m-am intors pe o parte, ghemuindu-ma din cauza durerii ce imi strabatea pantecul.

- Ar trebui sa dormi cat inca mai poti. Mai tarziu o sa te simti foarte obosita si durerea o sa fie din ce in ce mai groaznica.

- Ce incurajare!

Am incercat sa ii surad, dar cred ca a iesit mai mult ca o grimasa, pentru ca in ochii lui nu am zarit decat suferinta.

I-am strans mana in a mea si mi-am lipit-o de obraz, inchizand ochii si bucurandu-ma de raceala ca de gheata a pielii sale fine. I-am simtit magia apei transmitandu-se prin mine si furnicaturi acolo unde pielea noastra se atingea.