Flacara iubirii

Capitolul 8 - O alta surpriza

Vin sa te iau intr-o ora. - Liam

Aceastea au fost primele cuvinte pe care le-am vazut scrise pe ecranul telefonului meu cand m-am trezit a doua zi dimineata. Mesajul fusese trimis cu cateva minute inainte, ceea ce insemna ca mai aveam doar trei sferturi de ora sa ma pregatesc. Nu stiam unde mergeam, asa ca am scos dintr-una din pungile de cumparaturi de ieri un tricou si o pereche de blugi verzi.

Timpul a trecut repede si inainte sa imi dau seama, motocicleta lui Liam parca in fata casei mele, motorul anuntandu-ma ca nu mai aveam timp sa stau sa meditez. Mi-am luat geanta de pe pat si am coborat, anuntand-o pe Trinity ca plec si ca nu stiu cand ma intorc. Dupa o scurta imbratisare, am iesit si am privit tematoare spre motocicleta care ma astepta.

- Ai de gand sa stai acolo toata ziua?

- Iar vrei sa ma urc pe asta?

- Da' ce-are? E misto.

- Nimic, nimic.

Mi-a intins o casca si mi-am potrivit-o pe cap inainte sa imi pun cate un picior de o parte si de cealalta a motocicletei si sa il imbratisez din spate pe Liam. Caldura trupului sau se putea simti prin jacheta de piele, dar nu am avut prea mult timp sa stau sa ii inhalez parfumul inainte sa gonim pe strazile orasului cu repeziciune. Cladirile treceau pe langa noi in graba si nu am avut sansa sa recunosc vreuna dintre ele inainte ca peisajul sa se schimbe.

- Unde mergem?

Casca mea si vantul care batea in toate directiile, impreuna cu sunetul motorului au facut cuvintele mele greu de descifrat, asa ca a trebuit sa repet intrebarea inca o data.

- O sa vezi.

- Ce-ti mai place sa ma tii in intuneric.

- Am un dar.

- Mai degraba blestem.

- Hai sa nu incepem cu jignirile, zic.

- Zici bine.

Atitudinea lui imi aduse un zambet pe buze, in ciuda faptului ca ma aflam din nou pe o motocicleta care nu stiam exact ce destinatie avea.

Inca putin timp trecu pana sa opreasca motocicleta pe marginea drumului si sa imi faca semn sa il urmez. In jurul nostru totul era pustiu, in afara de o persoana ce statea in departare asezata pe iarba verde a campului pe care ne aflam. Copacii de pe marginea soselei camuflau cat de cat peisajul ce se afla in fata noastra, cu femeia meditatoare, dar nu e ca si cum ar fi vazut cineva ceva, deoarece drumul era pustiu in zona aceasta.

- M-ai adus aici ca sa ma omori sau ceva? Pentru ca stiu cateva miscari de karate si am un tub de spray cu piper in geanta.

- Nu crezi ca daca voiam sa te omor, era mai bine sa nu-mi spui de spray-ul de piper? In plus, daca voiam sa o fac, nu mai erai azi aici sa fii martora la un asa apus de soare.

- Adevarat. Dar mai sunt ore bune pana la apusul soarelui.

- Am uitat sa mentionez ca o sa stam ceva vreme aici?

- Cu siguranta.

Imi arunca peste umar un zambet care imi dizolva grijile si ma facu sa il urmez prin iarba deasa pana ce stateam in spatele femeii.

Abia atunci am observat ca trupul ei mic si parul roscat imi pareau cunoscute.

- Mama, ea este Charlotte.

Chipul ei se intoarse si ma privi cu atentie, parca asteptandu-mi reactia. Mandibula mea cred ca atinsese podeaua la cat de surprinsa eram cand i-am recunoscut trasaturile bibliotecarei profilate pe chipul mamei lui Liam. Acesta se uita de la una la cealalta, iar confuzia lui se putea simti in aerul din jurul nostru.

- Charlotte? Esti bine?

N-am spus nimic, doar am dat din cap aprobator. Ma simteam de parca nu ma aflam in corpul meu, de parca priveam scena de undeva din afara. Ma simteam ca un intrus in acest tablou, dar parea sa nu pot sa ies.

- Te...cunosc.

- Probabil. Doar ne-am mai intalnit.

- Serios? Unde?

Liam astepta cu nerabdare raspunsul la intrebarea lui, care veni dupa cateva secunde de asteptare.

- La biblioteca. Charlotte a fost acolo cautand niste informatii care pareau foarte importante. Sper ca ti-au fost de ajutor paginile 154 - 160.

Ochii mi se marira la cuvintele ei, dar ea nu parea sa fie suparata sau nervoasa, doar se uita la mine cu o urma de zambet pe buze.

- Stiai?

- La ce bun sa fii vrajitoare daca nu poti sa iti dai seama de unele chestii?

Imi arunca din nou un zambet inainte sa-mi vorbeasca din nou pe acel ton detasat.

- Incepem?

Am ridicat o spranceana, confuza.

- Ce sa-ncepem?

- Pregatirea ta, draga. Doar nu crezi ca o sa poti supravietui daca nu inveti sa te controlezi.

- Mhm... Da...

Se apleca si ridica de jos cu punga de plastic. Nu stiam ce se afla in ea, dar banuiam ca era evidenta confuzia mea, pentru ca, minute mai tarziu, vocea firava a bibliotecarei se auzi din nou in linistea mormantala ce domnea peste camp.

- E sare. Ajuta pentru incepatori pentru ca e mai usor de controlat.

- Aha.

M-am pocnit mintal pentru raspunsul ingenios pe care l-am rostit, inainte sa o ajut sa formeze o stea in interiorul unui cerc. Forma imi parea cunoscuta deoarece o mai vazusem pe internet in timpul cautarii mele, dar atunci nu o bagasem in seama.

Cand a terminat, mi-a facut semn cu capul spre steluta si mi-a vorbit pe un ton foarte ciudat care imi dadu fiori.

- Ia un loc.

***

Sper ca v-a placut acest capitol. Mi-a luat foarte mult sa il scriu, stiu. Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati atat de mult. Urmatorul capitol va fi postat peste cateva zile, sa speram. Chiar fac tot ce pot sa postez, dar nu am tot timpul inspiratie si m-ar ajuta foarte mult cateva idei din partea voastra.:)

ILY all! :*

-Alee