Bastarda

Capitolul 1

Londra, iunie 1866

Nu se putea spune despre Ducele de Devonshire că ar fi un bărbat lipsit de maniere. "Richie"- așa cum il alintau apropiații și tinerele care cădeau pradă farmecului sau, se putea mândri cu o răbdare și un farmec care erau demne de titlul pe care il avea.

Cu toate acestea, lady Margaret Cavendish, Ducesa de Devonshire, considera că farmecul fiului său ar trebui orientat spre găsirea unei tinere virtuoase, neapărat de rang înalt, care să-i devină soție.

Oricât de mult se bucura Richard de reuniunile familiale, de data aceasta, in timp ce aștepta în salonul din reședința de pe Bond Street, alaturi de Ducesa mama  și de cele două surori ale sale, avea sentimentul că se urzea un plan.

-Richard, m-am gândit să organizăm un bal săptămâna aceasta, incepu Ducesa, după ce o slujnică le aduse ceaiul.

-Un bal, doamnă?

Ducele își arcui o sprânceană in timp ce surorile sale - lady Evelyn Cavendish și lady Julianne Seymour, proaspătă  contesă de Somerset- afișau o mulțumire care il punea și mai mult pe gânduri.

-Da, un bal, întări Ducesa, facandu-si aer cu evantaiul, in timp ce căuta cuvintele potrivite ca să-și convingă fiul să îmbrățișeze ideea.

-Este prea cald, se foi Richard, slăbindu-si la rândul său nodul lavalierei care părea că se strânge în jurul gatului său asemenea unui laț. Ducele presimțea că de această dată nu va reuși să scape neșifonat in cazul unei rezistențe vehemente, așa că asteptă să vadă ce argumente avea de gând să mai aducă în plus Ducesa mamă.

-Richard, toamna aceasta vei împlini 30 de ani. Mi se pare vârsta potrivită pentru a-ti asuma pe deplin atribuțiile ce derivă din titlul pe care il deții. În plus, ai neapărată nevoie să găsești o soție potrivită, care să-ți nască cel puțin doi moștenitori și care să fie demnă de titlul de Ducesă de Devonshire.

-Oare de ce am impresia că deja te-ai ocupat în detaliu de acest eveniment, înainte ca eu sa-mi dau consimțământul?

-Richard, dragule, m-am gândit în primul rând la binele tau, îl îmbrobodi Ducesa, fluturându-si genele și afișând o mină ofensată. Este adevărat că împreună cu surorile tale m-am gândit la întocmirea unei liste cu tinere eligibile, dar...

Ducele de Devonshire simți cum i se înfundă urechile și cum  o senzație de greata îi rascoleste măruntaiele. Dacă era un lucru pe care îl ura cu ardoare pe lumea aceasta-acela era cu siguranță faptul de a se simți constrâns. Dacă ar fi fost după el, ar fi cedat cu bucurie titlul de Duce, doar pentru a reuși să trăiască toată viața după bunul său plac. Căsătorie?! Nu se gândea nicidecum la ea, preferând din plin libertățile și atențiile oferite gratis de tinerele domnisoare care cedau cu ușurință farmecului sau.

-Dupa ce te vei căsători, mă gândesc că viitoarea Ducesa își va concentra eforturile,  alaturi de noi,  pe organizarea balului pentru introducerea în societate a lui lady Evelyn, aici de față.

Richard își mută mecanic privirea spre sora lui mai mică și se incordă tot mai mult când observă că aceasta era încântată de planurile mamei lor.

-Desigur, mă aștept la mai multa responsabilitate din partea ta, cu privire la aceasta chestiune, adăugă Ducesa, cu aplomb, luând tăcerea fiului său drept un acord pentru a continua cu desfășurarea planului.

-Responsabilitate? Întrebă Richard, încercând să întoarcă pe toate părțile sensul acestui cuvânt, pentru a-si tine mintea ocupată. Doamnă, îndrăznesc să cred că în ultima perioadă am dat din plin dovada de ea!