Bastarda

Capitolul 10

-Conte de Waterford, îți mulțumesc pentru bunele intenții, rosti Georgina după o vreme, surprinsă să constate că acesta nu confirma, dar nici nu combătea spusele ei.

Presimțirile ei cele mai sumbre se adeveriseră. La urma urmei, Georgina era conștientă că venind la acest bal, își asumase anumite riscuri. Dacă era să fie sinceră cu ea însăși, interesul ei de a răspunde pozitiv invitație Marchizei de Hastings era acela de a-și testa soțul. Se părea însă că aproximase eronat atractia Ducelui pentru amanta sa, din vreme ce acesta părea de negasit, iar Contele de Waterford părea a-i ascunde adevărul din diverse motive.

-Lady Georgina...din experiență vă spun că nu este deloc ușor să nu te lași influențat de părerile altora. Dacă îmi permiteți un sfat...cred că ar trebui să vă încredeți in ceea ce va spune inima. Mă refer aici, în general, la toate situațiile imprevizibile care pot apărea.

-Multumesc, Milord, am sa incerc să țin cont de sfaturile dumitale!

Cu umbra stearsa a unui zâmbet, de parcă pe interior nu era zdruncinată de posibilitatea tot mai clară ca in aceste momente soțul său să se afle în brațele amantei sale, Lady Georgina Cavendish, Ducesa de Devonshire se întoarse în sala de bal. Întâlni, pe rand, privirile insistente și auzi șușotelile insinuante ale celor care o vedeau intrand singură in sala de dans.

Primul impuls al Georginei fu să trimită la naiba aceasta hoardă de neisprăviți, însă știa că ar fi regretat alegerea aceasta de îndată ce ar fi luat-o. Prin urmare, deși îi venea să împartă palme in stânga și în dreapta și sa tipe la toți cei care nu aveau alte treburi decât să insinueze lucruri de prost gust despre proaspata căsnicie a ei, Georgina făcu un efort colosal și zâmbi. Mai mult, atunci când gazda petrecerii, Marchizul de Hastings, o invită la dans, Georgina acceptă imediat.

-O petrecere reușită, probabil că sunteți mândru, începu discuția Georgina, in timp ce dansa alaturi de Marchiz un dans tradițional.

-Intr-adevăr, trebuie să recunosc că minunata mea soție s-a întrecut și de această dată! Ducesa, îmi cer scuze daca îndemnarea mea lasă de dorit, însă niciodată nu am avut răbdarea necesară să învăț toți pașii de la aceste dansuri.

-Oh, stați liniștit, vă descurcați mai bine decât mine, îi răspunse Georgina, ceva mai relaxată.

Georgina aruncă o privire spre ușile care duceau spre terasă însă nu își zări soțul printre persoanele care ieșeau sau intrau.

-Cu siguranță o să apară dintr-o clipă într-alta! Din experiență îți spun că , de regulă, așa se întâmplă. Pentru mine unul nu mai este nici un secret!

Georgina clipi des, încercând să-și dea seama cum anume sa interpreteze vorbele Marchizului.

-Milord, va referiți la ceea ce cred eu?

-Desigur, veni răspunsul Marchizului care, în pofida situației, găsi puterea sa zâmbească . Atunci când m-am căsătorit cu o femeie frumoasa ca Olivia am știut că va fi imposibil sa ii satisfac pe deplin anumite nevoi.

Dansul se termină, iar Georgina, deși șocată de mărturisirile Marchizului, acceptă să rămână în compania acestuia în încercarea de a-și da seama daca raționamentul acestuia avea și pentru ea indicii ajutătoare.

-Vreti să spuneți că deși știați că va fi dificil sa va asigurați de întreaga considerație a ei, ați preferat să închideți ochii la anumite aspecte doar pentru a o pastra? Scuzati-mi îndrăzneala, dar mi se pare complet deplasat! Oare nu ar fi de preferat onestitatea in locul frumuseții? Nu ați fi putut găsi o tânără docilă, care sa va fie credincioasă și să vă facă pe plac?