Bastarda

Capitolul 3

Un gentleman adevărat ar trebui să se abțină de la comentarii deplasate! Aceste gânduri le tot rostea in minte Richard Cavendish, Duce de Devonshire, încercând să-și dea seama daca era mai degrabă amuzat decât furios de întreaga situație.

Spiritul lui aventuros avu câștig de cauză în ultima instanță. Ducele cedă impulsului de a-i răspunde micuței sălbatice și de a-i da o lecție prin care căuta mai degrabă să-și dovedească superioritatea decât să o umilească.

În timp ce se apropie precaut de ea, Ducele trebui să recunoască în sinea sa că își simțea oarecum lezată vanitatea. Nici o tânără pe care o abordase până acum nu reacționase in felul acesta după un sărut. Prin urmare, Richard era al naibii de intrigat sa înțeleagă comportamentul bizar al tinerei.

-Ai dinți puternici, nu glumă! O complimentă, in timp ce se apropie de ea, oprindu-se la o distanta de mai puțin de un braț,  in incercarea de a o intimida prin înălțimea sa.

Georgina il studie neîncrezătoare pe bărbatul înalt, pe care până în aceasta seara, cu siguranță nu mai avusese onoarea de a-l cunoaște!

-Multumesc, Milord! Incerc să-i mențin puternici, nu se știe niciodată când o femeie are nevoie sa se apere prin orice mijloace!

Ducele se abținu să zâmbească in timp ce o chestionă:

-Intr-adevar, milady, ai mare dreptate! Mă văd nevoit să te întreb: consumi multe fructe? Ce mănânci mai exact? Iarta-mi curiozitatea, dar in ultimul timp, mi-a fost atrasă atenția că silueta mea a început să ia anumite proporții. Chiar deunăzi, bucătarul personal, mi-a transmis că ar trebui să o las mai ușor cu plăcintele!

Richard se chinui să-și păstreze aerul serios , in timp ce Georgina il studie cu neîncredere. În lumina slabă a felinarului atârnat de unul din stâlpii foișorului, Richard nu putu intui culoarea ochilor ei, dar cercetarea ei amănunțită ii cauză un val de plăcere pe care nu știa prea bine cum să-l perceapă.

-Ca sa fiu sinceră, milord, de acolo de unde vin eu, oamenii consuma mai degrabă rădăcinoase!

-Rădăcinoase?! Ducele făcu o grimasă, după care continuă de parcă un mic demon i s-ar fi așezat pe umarul stâng: ar fi trebuit sa-mi dau seama, pari mai degrabă o creatură a pădurii! Ești de prin locurile astea? Nu te-am mai văzut până acum!

Privirea lui Richard studie fără nici o grabă corpul tinerei care pulsa din cauza indignării. "Creatură a pădurii"?! Georgina simți nevoia urgentă de a-i răspunde cu aceeași monedă acestui bărbat arogant. Dumnezeule! Cum naiba se lăsase inițial sărutată de el?!

-Nu,nu sunt de prin locurile acestea, începu Georgina cu o voce apăsată, de parcă ar fi încercat să dea o însemnătate aparte fiecărui cuvânt. Sunt de undeva de prin Nord, ați intuit prea bine milord, trăiesc intr-un ținut sălbatic! Ce am uitat sa precizez mai devreme este faptul că pe lângă consumul de legume, sunt o adevărată  carnivoră.

-Interesant, nu as fi bănuit! Îi ținu Ducele isonul, neslabind-o din priviri.

-Da, îmi place foarte mult să vânez, păstrez trofeele cucerite în biroul tatălui meu. Dumitale știi  sa tragi cu arcul, milord?

-Doar atunci când sunt nevoit, glumi Ducele, reducând distanta dintre ei.

-Ti-as sugera sa nu te apropii mai mult, altfel voi fi nevoita să mă apăr din nou! Și încetează să mă mai privești de parcă aș fi vreo ciudată!

-Sa te aperi?! Lasa-ma sa ghicesc: chiar în clipa aceasta, in timp ce discutam, te pregătești să scoți de pe sub fuste vreun arc. Spune-mi, milady, nu-i așa că am dreptate?