Bastarda

Capitolul 13

-Un penny pentru un gând! Murmură pe deasupra paharului de vin ,pe care-l ținea în mâna sa dreaptă, Henry Seymour, conte de Somerset.

Richie tresări, de parcă abia atunci realiză faptul că cumnatul său era cu el în birou și teoretic, tocmai îi împărtășise noutăți despre starea lui Julianne. Ducele își îndreptă atenția spre aprinderea unui trabuc, după care încercă să-și pună rapid ordine în gânduri și să pară atent la discuția inițiată de cumnatul său.

- Să înțeleg că nu o să smulg de la tine prea multe, de altfel, de când te-ai însurat, m-am așteptat că o să te dai la fund, dar îți mărturisesc că nu mi te-am imaginat niciodată genul de bărbat care sa fie fascinat de soția sa!

-Poftim?!

Ducele scăpă trabucul din mana sa dreaptă și se grăbi, cu mișcări stângace, să recupereze obiectul înainte ca biroul său superb din lemn de nuc să sufere  stricăciuni ireparabile.

-Henry, bătrâne, îmi pare rău să te dezamăgesc, însă greșești! Am alte lucruri mai importante care-mi preocupa gândurile, decât faptul că minunata mea Ducesa a plecat de zile bune la Althorp si momentan nu am primit nici o veste de la ea!

-Știam eu! Rosti triumfător contele, sorbind încă o gura de vin. În realitate, de când a plecat, ești cu mintea numai la ea! Haide, mie poți să îmi spui, te asigur că nu o să râd de slăbiciunile tale...prea tare, adăugă Henry cu un zâmbet larg. Chiar atât de rău este? insistă contele, văzând că Richard nu se ostenea să-i ofere vreun răspuns.

-Nici nu-ți închipui! Bălmăji Richard, trecandu-si frustrat mâna dreapta prin părul blond ondulat, ce-i ajungea până la umeri. Presimțirile mele cele mai sumbre s-au adeverit!

-La ce te referi? Încercă Henry să-l descoasă, facandu-si pentru prima oara griji pentru prietenul său.

-Probabil, la vremea asta, Georgina a aflat cum stau lucrurile, bălmăji Richard cu un ton iritat. Rămâne de văzut acum pe cine o să creadă...

-La ce te referi? Richie, vorbești fara noimă! Crezi că poți să mă luminezi puțin?

Richard stinse iritat trabucul, nemaigasind nici o alinare in folosirea lui. Sorbi o gura mare de vin din paharul de pe biroul său, după care decise să-i mărturisească lui Henry cum stăteau lucrurile. O mica parte din el, trăgea speranța că cumnatul său va ști să-i ofere un sfat înțelept.

-I-am ascuns Georginei anumite lucruri, lucruri pentru care, cel mai probabil, în clipa de față mă urăște.

-A aflat de Lorene Bennet și de micuta Kate? Întrebă Henry agitat, ridicandu-se brusc din fotoliu.

-Nu, nu este ăsta motivul, cel puțin, așa cred, nu ar avea de unde, eu unul nu i-am spus nimic și am încercat să nu dau de bănuit, deși, chiar cu o zi înainte să plece, aproape că m-a prins cu mâța  in sac.

-Ti-am zis din ziua în care te-ai însurat că ar trebui să-i spui! Dragul meu Richie, femeile miros minciuna de la depărtare, au un talent înnăscut! Crede-ma, acum eu mă gândesc de doua ori înainte de a încerca să-i vând gogoși lui Julianne. Cu atât mai mult ar trebui să fii conștient de faptul că, având alături o femeie ca Georgina, ești așezat constant pe un butoi cu pulbere! Așa că, de ce să-ți prelungești agonia?!

-Henry, ai zis-o și tu: Georgina este genul de femeie care se aprinde ușor! Imagineaza-ti: la petrecerea organizata de Marchiza și Marchizul de Hastings a pus în scenă o adevărată piesa de teatru.

-Ti-a făcut vreo scenă din cauza Marchizei? V-a prins împreună? Parca spuneai că nu mai ești atras de continuarea relației cu ea-

-Nu mai sunt! Îl întrerupse Rochie, făcând semn prietenului său sa se așeze, obosit să-l tot urmărească plimbandu-se dintr-o parte intr-alta a biroului.