Bastarda

Capitolul 2

Ce dezastru! Își spuse în gând Georgina, deschizând pentru a nu știu câta oară carnețelul in care trecuse fara nici o tragere de inimă partenerii de dans de la acel bal.

-Lady Georgina, dacă îmi permiteți, următorul dans cred că îmi aparține!

-Desigur, Milord!

Georgina se chinui să facă o plecăciune decentă in fata Vicontelui Jacques de Tourvel. Se lăsă condusă pe ringul de dans sub privirile cutezătoare ale Contelui de Churchill, tatăl său, și încercă să numere în gând pașii dansului popular care avea să urmeze.

-Atat de grațioasă! Il auzi pe Viconte murmurându-i lângă urechea dreapta , in timp ce se roteau unul in jurul celuilalt.

Georgina avu nevoie de întreaga ei determinare pentru a rezista valului de greata cauzat de respirația urat mirositoare a Vicontelui francez. Se chinui să țină ritmul cu celelalte cupluri, rezumandu-se doar la afișarea unui zâmbet strâmb către partenerul ei de dans.

În timp ce dansa, Georgina se gândi că această seară reprezenta cu siguranță vârful umilințelor la care fusese supusă de când se întorsese în Londra. Pe lângă faptul că primise invitații la dans doar din rândul bărbaților apropiați de varsta tatălui ei, se simțea complet ridicolă in rochia de un albastru închis, cu un decolteu mult prea adânc pentru sânii cu care fusese înzestrată.

-Dansati formidabil! O complimenta la sfarsitul dansului Vicontelui, conducand-o fără prea mare tragere de inimă, înapoi lângă tatăl său.

-Va mulțumesc milord, cu siguranță sunteți mult prea îngăduitor și amabil!

Deși simți că atinse nivelul maxim de toleranta, Georgina se forța să zâmbească încă o data în direcția Vicontelui in timp ce acesta și respirația lui puturoasă se îndepărtau spre o alta tânăra pe care să o chinuie cu amabilitățile sale.

-Am sa ies să iau puțin aer! Își anunță Georgina tatăl, simțind cum corsetul strâns al rochiei amenință să o sufoce.

Contele de Churchill o studie o clipa îndelungată pe fiica sa și apoi decretă:

-Te-as însoți, dar Marchizul de Vermont insistă să discutăm despre anumite chestiuni urgente. Caut-o pe Madame Kipler și roag-o sa te însoțească!

Georgina încuviință cu un gest ușor din cap și se indepartă de părintele său, pornind inițial în direcția camerei unde însoțitoarele se odihneau sau, mai bine spus, bârfeau.

Înainte însă de a ajunge la locul cu pricina, Georgina aruncă o privire rapidă în jur, după care schimba brusc direcția spre terasa.

Balul organizat de Ducesa de Devonshire avea cu siguranță o grandoare și o eleganta care însă pe Georgina nu reușira  decât să o pună și mai mult în dificultate.

La începutul serii, Georgina sperase că va găsi macar o tânără cu care sa schimbe cateva vorbe de duh. Apariția însă în raza vizuala a lui Lady Charlotte Clifford, fiica contelui de Carlisle, trezi în sufletul Georginei un amalgam de sentimente care o purtară in trecut, cu patru ani in urmă. Cele două tinere se studiaseră în tăcere, fiecare căutând parcă defecte la cealaltă. La un moment dat, Lady Charlotte se intoarse cu o privire malitioasa spre Lady Violet Cornwell și îi șopti ceva râzând . Ambele tinere o fixară apoi pe Georgina cu o privire răutăcioasă, studiind-o ostentativ in timp ce ochii și buzele li se curbau cu regularitate in timp ce-și vânturau cu o mișcare exagerata evantaiele.

Acum, in timp ce în sfârșit reușise să se elibereze de atmosfera apăsătoare din salon, Georginei îi păru rău că mai devreme nu traversase cei câțiva pași care o despărțeau de cele două tinere și nu le smulsese celor două bârfitoare penele cu care le erau fixate coafurile.