Bastarda

Capitolul 14

Seara se anunță oricum, însă nu una plictisitoare. Totul era pregătit în cel mai minuțios detaliu iar Richard credea că avea să facă alergie de la mirosul pronunțat de flori care împodobeau scările de lemn și sala de bal.

Daca ar fi fost după el, Ducele de Devonshire ar fi lipsit bucuros de la acest eveniment. Avea însă o datorie morală față de Lady Evelyn, sora sa mai mica. Aceasta era petrecerea ei de debut și, oricât de mult și-ar fi dorit in aceste momente să-și înece amarul bând ceva la club, Richie era nevoit să își respecte nu doar obligațiile de a face pe gazda ci și de a încerca să păstreze aparențele.

-Sa înțeleg că momentan nu ți-ai recuperat soția, afirmă Henry Seymour, conte de Somerset, aplecandu-se ușor spre urechea stângă a prietenului său, în timp ce aruncă o privire plictisita prin jur.

-Ar fi fost ieșit din tipare pentru ea să cedeze și să se întoarcă supusă acasă! Nu doar că nu m-a crezut Henry, dar se pare că este hotărâtă să rămâna in afurisitul acela de conac și să mă sfideze! răspunse Richard cu amărăciune.

-Ce ai să faci in continuare? Oamenii o să-și pună întrebări.

-Hmm...mi-am luat libertatea de a anunța, acolo unde trebuie, că soția mea a plecat de urgență în Althorp sa se îngrijească de tatăl ei bolnav. Dacă am sta să ne gândim puțin, afirmația mea are oarecare logică! Contele de Churchill chiar este bolnav! Numai fiica sa este prea oarba ca să observe asta!

-Si ce o să faci dacă nu se întoarce? se interesă Henry îngrijorat, cautandu-si din priviri soția pentru a-i evalua rapid starea de spirit. O zări lângă mama ei, discutând aparent zâmbitoare.

-Oh, mai devreme sau mai târziu, pot să bag mâna în foc că are să se întoarcă! mustăci Richard, cu un zâmbet infatuat.

Ducele de Devonshire se îndreptă spre capătul scărilor, așteptă cu mândrie ca sora sa să coboare , apoi, după ce o conduse în mijlocul sălii de bal, atacă alături de ea primul dans al serii.

Lady Evelyn arăta extraordinar, în rochia de un roz pal care îi sublinia atât de bine trăsăturile tenului, iar Richard era convins că acest bal va fi un adevărat succes pentru ea. Era convins că în ziua de mâine va avea de îndurat vizite nenumărate din partea unor gentlemani dornici să aspire la mâna surorii sale.

-Iti mulțumesc Richie! Știu că nu ești în apele  tale, având în vedere lipsa Georginei, însă sper sa-și rezolve problemele familiale cat mai curând!

-Nu ai pentru ce să-mi mulțumești, este de datoria mea să mă preocupe succesul tau , se apără morocănos Richard. Iar în privința Georginei eu unul nu îmi fac griji, sunt convins că se va întoarce de îndată ce starea de sănătate a tatălui ei îi va permite.

Ducele zâmbi atât de larg, încât oricine care îl vedea nu putea să creadă decât faptul că se simțea extraordinar in acea seară. Adevărul era însă că, oricât de multă plăcere îi făcea să se învârtă alaturi de sora lui în sala de bal, îi venea să dea la naiba aparențele și să se îndrepte spre un servitor pentru a-i cere un pahar cu cea mai tare băutură. Cu un efort supraomenesc, Richard reuși să-și păstreze cumpătul in jumătatea de oră care urmă, până când în sfârșit se anunță servirea primului fel de mâncare. Își conduse sora la locul cuvenit de la masă, după care isi întoarse atenția spre mama sa care era dornică să-i împărtășească ceva:

- Soția ta tocmai și-a făcut apariția în urmă cu o jumătate de oră. A folosit intrarea servitorilor și, din câte am înțeles, în scurt timp urmează să ni se alăture la bal. Este totul în regulă între voi?

-Desigur, minți Richie, cuprins de o senzație de ușurare și totodată de agitație pentru că ea se afla din nou aici.

Richard conduse apoi discuția cu persoanele asezate la masă  în imediata sa vecinătate și încercă să pară cât mai detașat zâmbind și dându-se în spectacol cu priceputa lui obișnuință. Recunoscu imediat momentul in care soția lui se alătură la masă. Nu pentru că se făcuse zarvă și mama sa se ridică pentru a-i lăsa locul și a se aseza  vis-a-vis de el. Nu...îi recunoscu apropierea prin mireasma subtilă de parfum de trandafiri care îi alertă imediat simțurile, dar și prin felul în care inima sa începu să bată, de parcă s-ar afla în fața unei adevărate provocări.