Bastarda

Capitolul 6

Furie. O simțea din plin gonindu-i prin vene in timp ce își urmărea logodnica dansând cu acel filfizon.

Deși era convins că majoritatea invitaților la bal se distrau pe seama sfidării arătate de către logodnica lui, Ducele de Devonshire le aruncă tuturor o privire glacială și se îndreptă spre Contele Churchill.

-Un bal reușit! Opină Ducele, după ce schimbă un salut formal cu cel care avea să-i devină socru.

-Într-adevăr, il aproba Contele, aruncând o privire mohorâtă asupra fiicei sale care dansa cu dezinvoltura un dans câmpenesc​.

-Poate o să vă surprindă anunțul meu, dar, dat fiind caracterul dificil al logodnicei mele, m-am gândit să obțin o licență specială ca să ne căsătorim mai curând.

-Mai curând? Întrebă Contele ușurat, crezând că Ducele se va arăta scârbit de reacția deplasată a fiicei sale.

-Da, întări Richard, asezandu-si cu o mana nodul lavalierei, de altfel, perfect aranjată. Trei zile...intenționez să mă căsătoresc cu Lady Georgina peste trei zile. Am totuși o rugăminte..., anunță Ducele, după ce opri un servitor pentru a lua un pahar cu vin.

-Va ascult! Veni răspunsul imediat al lui Sir William .

-Am nevoie sa strunești atitudinea fiicei dumitale in aceste trei zile. Este de prisos să afirm că sunt dezamăgit de atitudinea ei, sper doar ca după nuntă sa reușesc să îndrept acest aspect.

-Puteti sta liniștit, Duce de Devonshire. Fiica mea va realiza că în calitate de viitoare Ducesa a ta, comportamentul ei trebuie să fie unul ireproșabil.

-Ah, eram convins că domnia dumitale îmi va înțelege punctul de vedere in aceasta chestiune!

Richard Cavendish înclină ușor capul spre viitorul său socru, apoi se intoarse în sânul prietenilor săi și porni alaturi de aceștia o discuție prin care dorea să arate faptul că nu era deloc deranjat de ceea ce se petrecea pe ringul de dans. Nu. Nu avea de gând să le arate tuturor că era bucuros să-și strângă de gât logodnica pentru felul în care il sfidase sau să trimită bucuros un glonț în pieptul fostului sau rival.

Richard ignoră privirile întrebătoare ale cumnatalui sau-Contele De Somerset -si conduse cu mult entuziasm discuția pe care o inițiase.

La sfârșitul setului de dansuri, Richie avu grijă să aștepte ca Georgina să fie înapoiată părintelui său de către Contele de Waterford. Cu o privire reținută, se îndreptă apoi spre ea, iar când ajunse la o distanta corespunzătoare, întinse zâmbind mâna și spuse cu voce tare, pentru a se asigura că cei din jurul lor auzeau perfect ceea ce intenționa să afirme:

-Trebuie să mă înclin in fața priceperii tale, sunt mândru că logodnica mea dansează cu atâta grație! Milady, mi-e greu să recunosc, dar sunt iremediabil vrăjit de talentele dumitale. Voi fi cel mai fericit bărbat peste trei zile, când, in Catedrala St. James vei rosti jurămintele de căsătorie.

Ducele de Devonshire afișă un zâmbet răutăcios în timp ce se aplecă să sărute, plin de considerație, mâna logodnicei sale care, in acele momente, se arătă siderată.

-Milord...Mă simt măgulită de aprecierea și considerația dumitale, rosti Georgina cu o privire fulgerătoare, surprinsă de faptul că Ducele părea grăbit in a-i deveni soț.

-Lady Spencer, ar fi o onoare daca m-ai bucura cu prezența dumitale pe parcursul dansului care urmează.

-Desigur, Excelență! Îi răspunse Georgina făcând o mică plecăciune, atunci când Ducele se aplecă să îi sărute, plin de consideratie, mâna dreaptă inmanusata.