Bastarda

Capitolul 9

Richard Cavendish, Duce de Devonshire se ridică din patul in care Georgina încă mai dormea și concluzionă că, spre binele căsniciei sale, ar trebui să petreacă cat mai mult timp la orizontală cu soția sa!

Își adună în grabă hainele aruncate prin camera și, încercând să nu facă prea mult zgomot, se furișă tiptil din camerele Georginei.

Rememoră in minte discuția aprinsă purtata in cursul zilei de ieri cu minunata sa Ducesă. Zâmbi apoi când își aminti felul sălbatic in care făcuseră dragoste. Rămăseseră câteva ore bune in dormitor și nu coborâseră decât la cină, tinandu-se de mână, reușind să le producă o adevărată surpriză mamei și surorii sale.

Ce își mai putea dori?! Se întrebă într-o doară Richard, atunci când valetul se înfățișa de niciunde in camerele lui și îl ajută să se spele și să se îmbrace. Cu siguranță, nu ducea lipsă de o viața palpitanta, proaspătă lui soție avusese grijă să îl înștiințeze că va fi cu ochii pe el la fiecare pas.

Ducele de Devonshire își așeză gânditor lavaliera de un alb imaculat in timp ce se privi în oglindă. Gândurile sale nu alunecară la scrisoarea Marchizei de Hastings și nici la tentațiile care îl așteptau în Londra, de îndată ce se întorcea. Richie fu nevoit să admită, cu oarecare înfrigurare, că era tot mai tentat sa rămână o perioada in Anglia, în ciuda planurilor sale inițiale. Își spuse că de vina pentru aceasta schimbare a priorităților sale cu siguranță era minunata lui soție. Voia doar sa se asigure că atunci când va pleca în Indii, scumpa lui Ducesa va fi mult prea ocupata cu purtarea primului său copil ca să-și mai ocupe capul frumos cu îndeletniciri pe care el le găsea deplasate.

Mulțumit de concluziile la care ajunse, își părăsi camerele, hotărât să rezolve anumite chestiuni care nu mai puteau suferi amanare.

-Contele de Waterford este surprins de vizita dumneavoastră, însă va poate primi acum, îl anunță valetul pe Ducele de Devonshire.

Richard se ridică de pe fotoliul pe care stătuse până atunci în holul reședinței  Waterford și-l urmă iritat pe valet către bibliotecă.

-Ce surpriza! Îl întâmpină  Arthur Bauer pe Richard, invitandu-l să ia loc pe un fotoliu din fata sa.

-Imi cer scuze pentru ora nepotrivita, rosti Richard, nesimtind nici o remușcare pentru că se prezentase atât de devreme la reședința Contelui.

-Nu este nici o problema, mă gândesc că poate a fost vorba de o chestiune importanta, dacă ați ales sa mă vizitați.

-Intr-adevăr, așa este! Îl anunță Richard, încuviințând printr-un semn mic din cap, atunci când gazda sa îl întrebă dacă nu dorește ceva de băut.

Richard acceptă paharul de vin roșu care i se întinse și-l studie pe Arthur înainte de a se decide sa-l lamureasca.

-Poate vă întrebați de ce am venit aici...

-Am unele bănuieli, îl întrerupse zambind contele.

-Prea bine, voi fi concis: nu vreau sa o mai deranjezi în vreun fel pe Ducesă și nici să o tulburi cu invitațiile dumitale, am fost destul de clar?

Arthur își încruntă sprâncenele negre și-i răspunse Ducelui de Devonshire cu o voce pătrunzătoare :

-Invitatia pe care am făcut-o Ducesei va asigur că a fost făcută din cele mai sincere considerente: fetița mea s-a arătat mult prea entuziasmata de faptul că soția dumitale locuiește acum la o distanta atât de mică de noi. In plus, așa cum sunt convins că v-a precizat și soția dumitale, invitația v-a fost adresata amândurora. Duce de Devonshire, chiar daca in trecut au existat anumite animozități care ne-au îndepărtat considerabil, cred că a sosit momentul să lăsăm deoparte toate acele neînțelegeri!