Bastarda

Capitolul 8

Ticălosul, depravatul, încrezutul! Iar ea ca o proasta ce era îi cedase!

Georgina nu se putu abține să nu se certe in timp ce-și mâna calul la galop. Fusese atât de pornită in furia ei încât nici nu-și dădu seama cat de mult se îndepărtase de reședința Devonshire.

O pală de vânt îi zbură Georginei pălăria prinsă mult prea superficial, iar tânăra femeie gasi puterea sa chicoteasca in timp ce vântul îi umfla părul.

-Ai obosit micuțo, nu-i așa? Se interesă Georgina, strunind iapa la pas și mangaindu-i plina de afecțiune coama neagra, bogată.

Pentru că deveni conștientă de efortul la care își supusese iapa, dar și pentru că Ducesa de Devonshire simți nevoia să descalece și să privească la priveliștea minunata din jurul ei, aceasta se opri și legă frâiele iepei .

Se îndepărtă apoi câțiva pași și se așeză gânditoare pe movilita de pământ care părea a oferi o priveliște încântătoare asupra unei întinderi de câteva sute de metri. Georgina refuza sa se mai gândească la proaspătul ei soț...sau la posibilul răspuns oferit de acesta la invitația amantei sale. În timp ce încerca să-și golească mintea de orice fel de preocupări, Ducesa auzi pe cineva galopand spre direcția ei. Ramase surprinsă când descoperi trăsăturile celui care descălecă și își priponi apoi calul lângă al ei.

-Ducesa de Devonshire! Ce întâmplare minunată sa te întâlnesc!

Georgina studie cu atenție trăsăturile Contelui de Waterford, in timp ce acesta înaintă zâmbind spre ea. Cizmele maronii ale Contelui se opriră la o distanta rezonabila in timp ce mâna dreaptă a acestuia se întinse spre Georgina.

-Felicitari pentru proaspata dumitale cununie, deși nu am fost prezent, sunt convins că a fost un eveniment memorabil.

Georgina îi mulțumi cu o ușoară inclinare a capului, in timp ce buzele Contelui ii atinseră mâna dreaptă înmănușată.

-Este o dimineață încântătoare, nu-i așa? Continua Arthur, observând usoara senzație de disconfort a Ducesei, cauzata cel mai probabil, de abordarea sa.

-Intr-adevăr, admise Georgina. Am auzit că v-ați cumpărat moșia alăturată domeniului Devonshire. Iertati-mi indiscreția, dar acestea sunt zvonurile.

Arthur îi zâmbi. Ochii lui verzi o cercetară plini de curiozitate. Nu știa motivul pentru care o tânără fermecătoare ca ea alesese să își lege viața de cea a unui pierde-vară ca Ducele de Devonshire, însă o compătimea deja pentru perspectivele care aveau să se contureze de acum înainte.

-Zvonurile sunt cat de poate de reale,Milady. Am cumpărat proprietatea în primul rând pentru fiica mea. Tind sa cred că la țară va avea posibilitatea să își dezvolte mai bine personalitatea și independența.

-Sunt convinsă că aerul de aici îi va prii, se aventură Georgina să declare, plina de emfază.

Contele de Waterford își scoase mănușile din piele și le lovi de genunchiul sau drept, încercând sa-si dea seama cum sa abordeze gândul care îi rasari in minte. Se hotărî instant că abordarea directă va fi cea mai potrivită.

-Milady, ești invitata sa ne vizitezi oricând dorești! Împreună cu soțul dumitale, desigur, se grăbi să adauge atunci când îi văzu nedumerirea din ochii albaștri.

Georgina se abținu cu greu să nu facă o grimasă in clipa in care Contele îi aminti de preaminunatul ei Duce.

-Multumesc pentru invitație Milord, cu siguranță o voi onora in zilele ce urmează. Mi-ar prinde bine sa vad cat mai des câteva fețe prietenoase!