Obsesia anonimului

Ziua 24 II

A dispărut așa că mi-am continuat drumul spre casă. Când am ajuns mi-am aruncat ghiozdanul pe canapea și am urcat în camera mea . Mi se părea că ceva e ciudat . Dar nu stiam ce .

M-am dus la dulapul meu de haine și erai în dulap . Preț de câteva momente am început să țip . Dar stai așa . Am realizat că erai în camera mea , defapt în dulapul meu .

Ryu : Bine . În momentul ăsta am o mie de întrebări .

Ai ieșit din dulap și te-ai așezat pe patul meu . M-am așezat lângă tine .

Anonim : Te ascult .

Vocea ta mi se părea atât de cunoscută . Sau poate doar mi se pare .

Anonim : Deci ?

Vocea ta era atât de dulce , vorbeai frumos și atat de calm . Eram pierdută în fața ta . Nu știam ca să mai zic .

Ryu : Ămm ... Da . Sunt cam multe întrebări .

Anonim : Am timp să îți răspund ls toate .

Ryu : Atunci . 1.Ce faci în casa mea ? 2.Cum ai ajuns așa de repede 3.De ce ești aici ? 4.Ce făceai în dulapul meu ? 5.Dacă ai o iubită de ce mă mai suni ?

Anonim : În primul rând nu sunt mii de întrebări și doar cinci .

Ryu : Și ai de gând să îmi răspunzi la ele ?

Anonim : Da . 1.Am vrut să te văd 2.Ai auzit de copaci și alergat ? 3.Ți-am zis . Ca să te văd . Mi-era dor de tine . 4. Sincer . Chiar nu stiu de ce m-am ascuns în dulapul tău și 5.Nu am o iubită .

Ryu : Atunci cine era fata aia care m-a sunat ieri și a început să facă crize de gelozie că te sun ?

Anonim : Aaaaa.... Aia . E o curvă care îmi intră în casă și câteodată mă joc cu ea . Mă prefac că sunt iubitul ei .

Ryu : Bine . Acum mă lași să mă culc .

Anonim : Eu te las .

Ryu : Nu ai de gand să pleci , nu ?

Anonim : Am să plec , dar acum nu vreau .

Ryu : Bine .

M-am pus în pat și am înercat sã adorm . Dar simt cum Anonimul vine și mă sărută pe frunte . Am înroșit .

Anonim : Noapte bună iubire .

Nu i-am răspuns . Doar am luat ursul în brațe și am adormit .