Obsesia anonimului

Ziua 14

23:50

Ryu : Ce mai faci ?

Anonim : Foarte bine .

Ryu : De ce ești așa fericit .

Anonim : Spune că nu știi ce zi e azi .

Ryu : Nu stiu ce zi e azi .

Anonim : Pe bune ?

Ryu : Zi odată ce ai .

Anonim : Azi e ziua noastră .

Ryu : Ce ? Cum adică ?

Anonim : Azi facem 2 săptămâni de când ne știm.

Ryu : Corecție . Tu mă știi .

Anonim : Și tu mă știi , doar că nu mă recunoști .

Ryu : -_-

Anonim : Pentru că împlinim două săptămâni de când votlrbim  .... Așa e bine ?

Ryu : Merge si asta .

Anonim :O să primești un cadou la 00:00. 

Ryu : De ce la ora aia ?

Anonim : Pentru că atunci te-am sunat pentru prima oară .

Nu am mai zis nimic . Am stat în pat și dintr-odată a aterizat o cutie mare în camera mea .

Ryu : Cum naiba ai aruncat cutia asta de doi metriipe geam ?

Anonim : Cu mâna și m-a ajutat Niso .

Niso : Hei Ryu .

Ryu : Hei.

Anonim : Te las prințesă . După ce îți des hizi cadoul te pui la culcare . Bine ?

Ryu : Bine.

Am trântit telefonul pe pat și m-am dus lângă cutie . Era mai mare ca mine . Nici acum nu îmi explic cum a băgat cutia pe geam . Am început să îndepărtez hârtia volorată și a rămas o cutie . Am desfăcut-o și înăuntrul ei era un urs mare albastru . L-am luat din cutie și m-am pus în pat . Telefonul îmi sună și răspund .

Anonim : Ești atât de drăguță cu ursulețul în brațe .

Ryu: Mulțumesc pentru el .
Anonim : Ursul îmi ține locul deocamdată .

Ryu : Aha .... Noapte bună .

Anonim : Noapte bună iubire .

Am închis și am pus ursul peste mine . L-am strâns în brațe și era așa pufos . Dar era și mai mare ca mine . Nu stiu de ce sunt așa fericită . Dar mă simt bine când vorbesc cu anonimul meu .