Miraculos

Obsedaților!

Bwa... Să-mi bag picioarele ce răi sunteți... =)))
N-avă capitol! Doamne, parcă n-ați mai văzut o carte da cacao, că, pe bune, arunc uneori cate o privire la celelalte capitole și vad ce prostii am scris...

Dar mă rog, fie ce-o fi, sper să vă stea în gât!

Buburuza POV

Mă trezesc cu o migrena cumplita la cap (pentru neștiutorii în cauza, asta înseamnă durere). Motan Noir se afla în fața mea, cu măna mea în a lui. Avea o zgârietură urâtă pe obraz.

   B: Hăm?

   M.N: Oh, te-ai trezit, ce bine...

   B: Ce s-a întâmplat?

Spre marea mea surprindere, purtam costum meu normal pătat. Ma întreb care-i faza...

   M.N: Păi stai să vezi, după ce am început lupta cu tipul ala, te-a pocnit nu știu cum în cap și ai căzut lată. După ce te-am prins, te-am adus aici și ți-am bandajat capul, pentru ca sangerai, apoi, după mult efort l-am rupt în bătaie pe nătâng și...

  (Răufăcător)Rf: Mincinos împuțit!

Întorc capul și vad răufăcătorul de mai devreme stand legat de un stâlp...

  Rf: Ești un mare mincinos! După ce eu te-am bătut măr și era sa pun mana pe ambii miraculoși, mă încâlcesc într-o afurisită de funie cu care săreau doi copii coarda...

   M.N:  Credeam ca ți-am legat și gura! Bubu, nu-l asculta, forța distrugătoare a akuma-ului i-a luat mințile și acum delirează.
Te sfătuiesc sa iei repede talismanul norocos și să-i reînviem creierii.

   B: Huh.

Surâd. Ma ridic în picioare, simțind la fiecare doua secunde o zvâcnire amețitoare în creștetul capului...

Scot akuma-ul din el, omul revenind la viata și forma lui și capul meu vindecandu-se ca de la sine.

   M.N: Deci... am rezolvat și cu asta...

   B: Mda... ne vedem!

   M.N: Ne vedem...

Îmi iau zborul, în 5 minute ajungând acasă ma arunc în pat și inspir adânc.

Ce multe s-au întâmplat azi... O vad pe Tikky agitandu-se ici colo prin camera.

   M: Ce ai, fată?

   T: Oh, nimic... mă gândesc doar ce s-a întâmplat când Motan Noir ți-a distrus costumul... m-am simțit ciudat... de parca nu mai puteam sa respir... A fost prima oara în istorie când s-a întâmplat asta...

   M: În cazul asta... bine ca a trecut.

   T: Mda, asa e...

E ora 16... E devreme, mâine e luni, nu am scoala, e vacanta mare... Intru în clasa a 9-a... (hai sa facem abstracție de examenul de admitere la liceu dintr-a  opta și sa ne imaginam pur și simplu ca intra în a noua, cu aceeași colegi, la aceeași scoala și cu aceeași profesori, oricum, învățământul liceal francez difera mult de cel romanesc...).

Ma întind înapoi în pat, îmi duc mâinile sub cap și ma uit în tavan...

Ce viata minunata am... Am o familie minunata, învăț la un liceu bun, am prieteni minunați, jocul asta de-a super-eroul... și în special micul meu Adrien...

Cred ca ne-am apropiat foarte mult în excursia asta... Poate în viitor, noi doi... oh...

Cobor în bucătărie după o gustărica, toată lupta asta m-a obosit fatal.

Caut în frigider după ceva bun...
Cașcaval, ketchapul și maioneza, salată, castraveți, roșii, uuuu, grătărel, eventual și niște ceapă... ba nu, ceapa nu e buna de nimic... roșii!...  șuncă, cașcaval nemțesc, cârnăciori, gorgonzola, brânză feta, mozzarella șiiiiii ardei gras.

Ah, sa înceapă festinul. După ce crap în mine tot ce prind într-un uriaș sandviș, ma las satisfăcută pe spătarul scaunului.

Viață, tată!

Adrien POV
Îmi ridic poponeața leneșă de pe urma adâncă din canapea și închid plasma TV. Trebuie sa fac ceva cu viața mea..

Ma duc în pod, poate găsesc chestii de făcut. Urc scara prăfuită și aprind becul din podul construit acum muuuulte decenii...

Holy sugar! O groaza de cutii și de prostii și de marafeturi și de bilibistroci și de chițibușuri...

Vad o cutie pe care scrie Ale tatălui

Oh, degețelele mele vor sa vadă ce-i acolo!

Deschid cutia cu chestii. Pe lângă un vraf de hârtii și prostii pe care nu știu sa le denumesc dau și peste... un flaut...

Tata a cantat la flaut? Drăguuuț

Poate mă învaţă și pe mine...

Cobor jos (this is a pleonasm) și ma duc în biroul tatei. Ca de obicei, scria ca spartul la dosarele lui.

   A: Tata!

   Ta: Spune.

   A: Cântă-mi la flaut!

   Ta: Îmi. pare. rău. fiule. vremurile. alea. au. trecut.

   A: Nici nu știu la ce ma mai obosesc.

Îmi duc flautul la gură și încep sa suflu cat de tare îmi sta în putință. Bucățica de lemn zornăie în așa hal încât urechiușele sensibile ale tatălui meu necesită acoperirea cu mâinile..

   Ta: ADRIEN! INCETEAZA!

Ma opresc preț de o clipa pentru a admira față necruțătoare și plată a tatălui meu.

   A: Ce s-a întâmplat, tatăl meu?

   Ta: Ce te-a apucat?!

   A: Dacă nu-mi canti tu, îmi cant singur!

Încep sa suflu iar în lemnuș, pana reușesc sa îl fac sa vina la mine, să-mi ia fluierul din mână, să mi-l rupă și să mi-l de așa cum mi l-a luat.

   Ta: Mă bucur că m-am făcut înțeles.

Ce om...

Ma duc în camera mea și ma arunc plictisit în pat...

Vreau o iubită...

N-avă capitol, fiarelor! Ma tocați la cap zi de zi ca nu postez și nu postez... De acum facem asa, scurt și des, punct

Ceau!