Miraculos

Excursia, part. 01

   Azi. Azi e ziua cea mare. Ziua in care eu. Eu si Adrien. Doar noi doi. Vom sta unul langa altul. In acelasi autobuz. Apoi. In aceeasi camera. Trei zile. Trei nopți. Vom dormi in acelasi pat. Unu langa altul. Ufff... e abia 5, ceasul... pana la 8 mai sunt 3 ore...

M-am trezit la 2 dimineata ca sa am timp sa ma pregatesc pentru vacanta perfecta. Desi... acum ca ma gandesc... e mult prea devreme...

Defapt nu mi-a luat mai mult de juma' de ora. In restul timpului m-am sarutat cu pozele lui Adrien... uff... ce nu as da sa intre chiar acum pe geam.

Se aude un ciocanit usor la fereastra. Ok, asta e ciudat...

Dau sa ma uit si il vad pe... motan Noir...
Ii deschid geamul.

   M.N: Hei, printesa!

   M: Ce vrei?!

   M.N: Mda, si eu ma bucur sa te revad...

   M: Ce cauti aici? La ora asta...

   M.N: Hei, imi era dor de tine...

   M: Pff...

   Se apropie de mine, isi pune una din maini pe umarul meu si cu cealalta imi fereste parul de pe frunte.

   M.N: Serios...

   M: Pisicuta prostuta...

Il imbratisez. Ramanem lipiti cateva minute.

   M.N: Ăăm... Marinette?

   M: Ohh, scuze... am pierdut... notiunea timpului...

   M.N: Hehe...

Se tranteste in pat, apoi, zambind pervers imi face semn sa ma pun langa el.

   M: Oooof...

Ma asez la o distanta oarecare si ma las sprijinita in perne. Motan casca ochii la mine.

   M: La ce te uiti?

   M.N: Ăăm... la nimic... esti doar frumoasa...

Imi simt obrajii arzand... ooof! Am roșit...

   M: Deci zi de ce esti aici!

   M.N: Nu are voie omul sa isi viziteze viitoarea sotie?

   M: Poate vrei una in gura...

   M.N: Bine, glumesc. Serios, chiar voiam sa te revad...

   M: Aaaw... esti primul care imi duce dorul...

   M.N: Serios? Nu are cum...

Se pune cu 5 centimetri mai aproape de mine.

   M: Mmmmba da...

Se mai apropie putin.

   M: Hei... ce incerci sa faci?

Se apropie de mine astfel incat sa ne putem atinge corpurile.

   M: Motanel! Fii cuminte!

Imi ridica barbia cu o mana. Isi apleaca buzele spre mine. Se opreste la un centimetru distanta. Exact ce asteptam.

In clipa urmatoare, motanul statea intins pe podea, frecandu-si obrazul biciuit nemilos de palma mea.

   Adrien/Motan Noir pov
   Doamneeeee! Nici cu ghioaga nu putea da mai tare... eu incerc sa o sarut si ea ma plesneste... uff...

Marinette izbucneste intr-un ras colorat ce umplea toata camera.

   M: Te doare, pisoiaș?

   M.N: Nu, totul e perfect, ii reprosez eu aratandu-i limba.