Miraculos

Excursia, part. 09

Adrien pov
Crăp in mine pastele de parca nu am mai vazut, pana cand observ ca am inceput partea lui Marinette, asa ca mai iau o singura furculita si o pun jos satisfacut si satul.

Hmmm... Marinette s-a incruntat cand am pus furculita jos... s-a suparat fiindca nu ii mai mananc din farfurie? Stii ce ar fi fost fain? Sa fi vrut sa apuc acelasi fir cu ea, aceasta aducand inevitabil la un mic sarut... hehe...

   M: De ce ai roșit?

  A: Huh? Oh, ma gandeam...

Timpul trece molcom. Marinette isi termina pastele, iar din cand in cand se mai uita cu coada ochiului la mine.

Mai stam tacuti jumatate de ora fara sa scoatem un singur cuvant, apoi, doamna a venit in mijlocul nostru:

   D: Copii, deci, fiind ora 18, nu mai avem timp sa mergem la urmatorul punct turistic pe care ni l-am propus, asa ca, aveti program de voie pana dimineata. Nu ma intereseaza ce faceti, unde mergeti, atata timp cat ramaneti in incita hotelului si nu va rupeti oase sau gâturi. Maine, la ora 7 trezirea, nici un minut in plus, cine intarzie va fi lasat aici si sa nu va prind maine căscând sau fiindu-va somn. M-am facut inteleasa?

Raspunsuri afirmative se auzeau din toata incaperea, apoi, unul cate unul colegii au urcat la camerele lor.

   A: Hai, Marina!

O iau de mana si urcam la camera noastra. Cand sa urcam prima treapta imi veni o idee.

   A: Hai cu liftul!

   M: Ăăm...

   A: Haideee, iubesc lifturile!

   M: Uneori sunt claustrofobă...

   A: Te rooog!

   M: Îmm...

Inaintam spre usa metalica. Apas primul buton si in cateva minute liftul se deschide in fata noastra.

   A: Dupa tine...

Marinette roșește si urca, apoi, si eu si apas butonul de la etajul 3. Porneste. Simt cum presiunea ridicarii ne striveste pt. secunda, apoi totul redevine normal.

   A: Vezi? Nu ai de ce sa iti fie frica...

Deodata liftul se opreste sub o zdruncinatura puternica, dezechilibrati, cadem unul peste altul.

Marinette țipă.

M:Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa...

   A: Marinette, calmeaza-te! Totul e sub control.

M: ...aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa...

Incepe sa se învinețească. Aoleu, trebuie sa o calmez...

   A: Marinette! Termina cu aiurelile! Nu mai țipa!

Acum e galbena la față. Uf, mamă... iar acum e... ăăm... nu știu ce culoare e asta...

Deodata se opreste si cade, dar reușesc sa o prind inainte sa faca impact cu podeaua foarte frumos tapițată, acum ca observ. Defapt, tot liftul e stilat, pereți din catifea brodați cu țesatură din cașmir roșu și... oo, stai, uitasem, Marinette...

   A: Marinette?

Nu spune nimic.

   A: Fato, ești bine?

Vai, cred ca a leșinat...

   A: Marinette?!?!

Ii duc mana la urechea mea... aoleu... NU ARE PULS! MĂICULIȚĂ!! A FĂCUT INFARCT!

Ii fac respirație artificială si incerc sa ii reanimez inima...

   A: Marinette, te rog! Tu ești puternică, nu te lăsa! Mari? M...Marina?

Continui cu respirația artificiala. Aoleu... n...nu știu ce m-aș face fără ea... o viață fara Marinette e... nu știu cum e, dar nici nu vreau sa imi inchipui... e cea mai buna prietena a mea. E cea mai importanta persoana din viața mea... o... iubesc... o iubesc? Hmm... nu m-am gandit niciodata la asta, a...adica nu in felul ăsta... vai de mine... Fata perfecta era mereu langa mine si eu nici nu stiam... Ce prost sunt!

Pentru ultima oara ii fac respiratie gura la gura, de data asta cu lacrimi in ochi.

Ma ridic. Nu se mișcă...  s...s-a dus...

In capul lui Marinette*
Ce se petrece? Unde ma aflu? Totul in jur e super colorat... copaci din acadele, râuri din suc de portocale, soarele o imensa acadea de lamaie... Wut?

   M: Aloooo!

Nimic...

   ??: Salut!

   M: Ăă?

   ??: Aici jos...

   M: Ce e...

   ??: Nu fă fața aia la mine! Sunt un iepuraş. Un iepuraș din lemn dulce si frişcă, dar ma rog, nu asta e important acum.

   M: Bun, deci vreau sa ma intorc in lumea reala...

   I: De ce?

   M: Pai am un prieten acolo caruia cred ca-i lipsesc...

   I: De ce nu suntem noi prieteni?

   M: Unde ma aflu eu mai exact?

   I: Da.

   M: Bineeeee?

   I: Ma cheama Alonzo.

   M: Auzi, Alonzo, te rog, du-ma acasa, imi e dor de Adrien...

   I: Uf, ok...

Deschid ochii la realitate, unde... Adrien mă săruta?! Ne privim ochi in ochi.

   A: Oh, Doamne, trăiești!

Adrien ma imbrațișeaza strans.

   M: Ăăm... da, traiesc...

   A: Nu stiu ce as fi facut daca te pierdeam...

Ma sarută iar apăsat. Ne rostogolim pe podea, fiind deasupra ba el, ba eu.

   Un om: Ăăm... copii?

Dupa cateva secunde sarutul devine pasional. Imi plimb mainile prin parul lui si...

   Un om: Hei, auziți? Liftul a ajuns si...

... el prin al meu. Dupa care...

   Un om: Aloooo! Indragostitilor! Pamantul catre cei doi din lift?!

Ridic capul. Vai de mine... In fata usilor deschise, se afla un nene mustăcios imbracat in albastru, cu o curea plina de scule, colegii din clasa si doamna diriginta, aceastia din urma uitandu-se socați la scena sugestiva din fața lor...

Imi venea sa intru in pamant de rusine. Roșie pana in unghii, ma ridic de pe Adrienul stânjenit si el de situatie si ieșim rușinați afara.

   Un nene: Ați avut noroc, daca nu țipai, domnișoara, nimeni nu v-ar fi scos de acolo...

Instalatorul sau ce o fi ăla pleacă, la fel si colegii care chicoteau si vorbeau in soapta. A ramas doar doamna diriginta.

   D: Copii... explicați-mi ce s-a intamplat.

   A: Pai ăăm... am intrat in lift si deodata s-a oprit in timpul mersului. Marinette, panicata, a inceput sa tipe si apoi a lesinat. Dupa ce si-a revenit... ăăm... ne-ați gasit așa... cum... eram...

   D: Of, saracii de voi...

Doamna Diriginta ne trage intr-o imbrațisare stransă.

   D: Hai, mergeti in camera voastra, e tarziu, iar maine e ultima zi din excursie...

   Ne luam de mana si intram in camera...

Păreri?