Miraculos

Excursia, part. 11

Marinette pov
E dimineață. Ma simt atinsa de ceva cald si catifelat. Deschid ochii. Mdah... eram lipita de bustul gol al lui Adrien, in bratele lui. Distanta dintre noi nu mai exista si puteam sa ii simt patratelele. Ma intreb cat e ceasul.

Ridic incet capul cautandu-mi telefonul din priviri. Nu il vad. Of... cred ca trebuie sa il trezesc pe dragul meu coleg de camera.

   M: Adrien...

Cred ca nici eu nu m-am auzit la cat de incet am spus.

Incerc sa ma eliberez din stransoare, dar, parca din adins ma strange si mai tare la pieptul lui.

   M: Adrien!

De data asta ma si scutur. Nimic...
Hmm... doarme bustean... cred ca as putea sa il si violez si tot nu s-ar trezi...

Ohoho! Mi-a venit o idee...

   M: Hei! Privește! Buburuza e in camera noastra!

Adrien sare ca ars direct in picioare...

   A: UNDE?!?

Izbucnesc in ras.

   M: Mai indragostitule, imbraca-te si hai sa strangem, asta e ultima noastra zi de excursie...

   El, bosumflat, se duce la geanta lui si isi ia un tricou mulat fara maneci.

Adrien pov

   A: Bun, acum imbraca-te si tu... (suggestive face)

   M: Aaaargh! Iar am ajuns la asta...

   A: Hai, promit ca nu ma uit.

   M: Zici tu?

   A: Da.
  
   M: Nu te cred.

   A: Pai cum sa nu ma crezi? Am mintit eu vreodata?

   M: Nuuu, nu ai mintit, de asta ma voi imbraca in sifonier.

   A: Hai nu ma-nnebuni!

Marinette ia o mutra caraghioasa si intra in sifonier. O aud foindu-se. Aproape ca m-as duce la ea si as deschide usa... neah, lasa, nu sunt chiar asa nesimtit, am eu timp pentru asta...

Dupa 5 minute iese din sifonier imbracata in blugi de un sfert, o bluza mulata deasupra buricului cu un nod intr-o parte si cu parul coc. E fermecatoare.

   M: Cum arat?

   A: Ca prima mea iubita.

Marinette se incrunta. Evident, nu i-a plcut afirmatia asta...

   M: Dar cate iubite ai mai avut?

   A: Niciuna...

Mmvaaai, ce adorabil! Isi pleaca un pic privirile si roseste puternic.

Incep sa strang patura patului... doar ca... hăăm... nu se... nu sta... firar!... ma uit la Marinette care s-a apucat si ea sa stranga si vad ca deja camera e luna si apoi ma uit la țoala pe care trebuie eu sa o impaturesc...nu merge, frate, e stricata!

   M: Ce faci, mai?

   A: Nu imi iese patura asta idioata!

   M: Tu nu ți-ai mai facut patul pana acum?

   A: Mpăi... normal ca nu... doar de asta s-au inventat servitoarele...

Marinette zambeste. Imi ia patura din maini si incepe sa o impatureasca asemeni unui maestru gedai...

   M: Vazi, mă, copilaș? Trebuie sa o duci colț la colț. Nu pot sa cred... nici macar o patura...

   A: Haha, nu e vina mea ca tata ma tine in puf toata ziua... in fine, cat e ceasul?

   M: Aoleu, am uitat de ceas, daca am intarziat?

   A: Pai ia si vezi, nush unde-i telefonul meu...

Marinette isi ia fofonul de pe noptiera, il deschide si face ochii cat cepele...

   M: E 8:36... TREBUIA SA FIM JOS LA 7!!!

Ma ia de mana si incepem sa alergam pe holuri.

   A: Hai in lift!

Incep sa alerg spre el, dar, Marinette, cu o forta nebanuita ma țintuieste locului.

   M: Eu nu mai urc niciodata acolo...

Capata o expresie neutra...

   A: Ok, hai pe scari!

Coboram cele 3000 de scari pana la parter, unde se aflau colegii si doamna profesoara care era cu mainile in san si incruntata.

   D. P: Ce v-a luat atat? Am intarziat la muzeul arheologic la care trebuia sa fim acum o ora! Am trimis si colegi sa va cheme, dar veneau toti inapoi sub pretextul ca dormeati si usa era incuiata...

   Ch: Eu v-am spus ca trebuia sa ii lasam aici!

   D.P: Chloe, pentru a opta oara, taci din gura!

   A: Ne pare rau doamna, am uitat sa punem alarma sa sune...

   D.P: Mda, ei bine, scuzele voastre nu ne duc acum la muzeu... haideti, urcati in autocar!

Unul cate unul, urcam fiecare la locurile lui.

   M: Of, am facut-o de oaie...

   A: Lasa, sunt baieti buni, ne va ierta...

Autocarul porneste. Marinette isi pune castile si se uita plictisita pe geam.

Marinette pov
Ma intreb ce face motănelul meu...

Imi simt mana impletita cu a lui Adrien... e placut... acum cateva zile as fi murit de rusine daca se intampla asta...

Intr-un final, ajungem la muzeul plictisitor la care trebuia sa fim demult...

Ne dam jos din autocar. Mergem cativa metri si doamna ne spune sa ne oprim.

   D.P: E inchis duminica?! Dar... oof... se pare ca trebuie sa facem altceva...

   Rose: Doamna diriginta! Este un parc minunat si absolut adorabil langa noi, haideti va rog acolo!

   D.P: Mbine...

Ne indreptam spre parc. Toti se duc in directii diferite, mai putin Chloe care mai mai ca se urca in brate la Adrien.

   Ch: Adri-buby-cuci-bibi-fufi-kiki-iubi! Hai sa ne dam in leagane, iubitule!

   A: Ăăm... ma duc la baie, revin imediat!

Adrien imi face cu ochiul si imi lasa in mana, pe ascuns, un biletel. Chicotesc.

   Ch: Te voi astepta aiiiiiici!

Adrien se duce la toaleta ecologica din coltul parcului. Eu ma asez pe o banca si deschid biletelul.

    ,,M-am gandit eu ca se va
intampla asta. Ia-mi o inghetata
  cu fructe de padure si
asteapta-ma la topogan.

                                :*

Of, baiatul asta e cel mai tare...

           Dedicat lui cancameloveyou
Poftim, fato, ți-am promis capitol azi, ia de aici capitol!💋