Miraculos

Excursia, part. 04

   Marinette pov
   Visez. Acum dorm si visez. Adica asa sper, deoarece, in clipa asta, stau intr-un spital si plang. La patul cui plang? La patul lui Adrien. Dap. Adrien a murit. Acum astept sa ma trezesc din clipa in clipa, dar tare ma tem eu ca asta e realitatea si nu un vis.

Oricum. Ma ridic in picioare si ies din cameră, apoi din spital. Ciudat. Cerul e roșu. Norii sunt negri. Iar soarele... habar nu am ce culoare e aia... in fine, nimic ciudat aici.

Peste tot sunt numai masini plutitoare si stalpi de telegraf inclinati intr-o parte. Cred ca asa ar arata mintea mea daca Adrien ar muri pe bune...

Eu? Se pare ca merg. Merg... habar nu am unde. Merg pe o strada. Tot inainte fara directie...

Totul arata super sinistru... dar nu mi-e teama... si ma mir ca nu imi este teama. De obicei, daca vad scene din astea, tip si plang. Dar acum chiar nu imi e frica. De ce? Pentru ca stiu ca e un vis. Adica pe bune... e asa evident ca e un vis. Adrien nu are cum sa moara. Imi e fizic imposibil sa cred asta. Mai degraba as crede ca cerul e roșu decat ca Adrien s-a dus... Oricum.

Inca merg. Ma intreb unde duce străduța asta... ma pun obosita pe o banca si ma relaxez pe spate. Inchid ochii si imi imaginez un catelus.

   ???: Deschide ochii!!!

   M: Poftim?

Ii deschid. Cine a vorbit? Ma uit prin jur. Era o voce feminina... asa cred... Se prea poate sa-mi fi parut. Ii inchid la loc.

   ???: Ți-am spus sa deschizi ochii!!!

Deschid iar ochii... imi apare in fata o cu totul alta imagine. Cerul e galben acum, nici un nor, soarele e albastru, iar drumul pe care tocmai am mers s-a transformat intr-un pod care statea peste un ocean imens. Capetele podului nu se vedeau. Iar eu stateam pe o balustrada acum, fara spatar, deci daca ma lasam inca putin pe spate puteam sa cad in apa. Hmmm...

Ma las pe spate si cad in ocean. Astept ca apa sa imi intre in plamani si sa ma trezesc odata din visul asta aiurit.Woah! Pot respira sub apa! Ce bineeee... Oricum, ma las mai la fund. Surprinzator, apa era foarte limpede dar nu era absolut nici un peste. Cobor tot mai in adanc pana dau de fundul oceanului. Un fund de ocean foarte curat si lipsit de vegetatie. Incerc sa pasesc. Dupa ce ma obisnuiesc cu pasitul in apa, merg linistita tot inainte. Se pare ca asta nu e un ocean ci un acvariu. De ce? Pentru ca am ajuns la marginea lui si acum stau in spatele unui perete de sticla.

   ???: Hei, pestisorule!

Nu iar vocea aia... adineaori imi ordona sa imi deschid ochii si acum ma face peste...

   ???: Pestisor?

   M: Hei! Eu nu sunt pestisorul tau!

   ???: Oh, vai de mine, ai murit, va trebui sa te arunc la WC...

   M: Whaat?!? S-o arunci pe mă-ta la WC!!!

Apa se cutremura, apoi simt cum asa zisul ocean se varsa in ceva... cred ca stiti voi ce...

   M: Oh, shit! Nimeni nu arunca pestii la WC, țăcanito!

Nu raspunde... sa vezi ce o sa-i fac idioatei ăleia... Totul e bezna si intuneric. Incerc sa merg inainte... dar nu pot... am mainile si picioarele legate... cum am ajuns in situatia asta?

Brusc totul se lumineaza. Eu eram prinsa de un perete in lanturi. Ridic ochii din pamant si imi apare in fata o imagine cu totul diabolica.

Erau Adrien si Chloe sarutandu-se animalic. Chiar in fata mea... De ce bunica visez intruna din astea?!?

   M: Ho! Nebunilor! Luati-va o camera!

Ma trezesc. Simt o greutate pe mine. Dau sa ma ridic dar nu reusesc. Imi intind mana, apuc telefonul de pe noptiera si il deschid indreptand lumina ecranului spre greutatea care ma apasa.

Uff... ce situatie... pai... ăăm... Adrien dormea pe mine... adica ma rog, avea doar bustul pe mine... ia stai... OMG! Nu are tricou! OMG! OMG! OMG! Baiatul asta doarme fara tricou acasa... Suuuper...

Deci, sa analizam. Ma aflu intr-un hotel de 4 stele, intr-o camera in care s-a luat curentul, cu iubirea vietii mele dormind peste mine la bustul gol. Ce situatie...

In mod normal m-as panica groaznic de mult si as incepe sa tip... dar... imi place... imi place sa stea cineva pe mine(😂😂). Ok, cred ca asta e ciudat...

Il iau in brate si incerc sa adorm iar.

   Peste juma' de ora, Adrien pov
Ma trezesc in toiul noptii stand pe ceva moale. Si nu moale in sensul de pufos, gen o patura sau ceva, moale in sensul de... ăăm... oricare alt sens...

Dau sa ma ridic si imi dau seama de ceva... dormeam pe... dotările lui Marinette... măiculițăăă! Ce ma fac acum? Mai ales ca ma tine in brate... ma simt stanjenit sa stau pe... ăăm... bustul unei fete... imbracate atat de sumar... iar eu la bustul gol...

Totusi incerc sa ma ridic, dar ea reactioneaza, ma apuca de brate si ma lipeste de ea, obraz pe obraz.

   M: Mmm... ursuleț...

Off... viseaza ca imbratiseaza un ursulet... ier ursuletul sunt eu...

Eh... nu pot nega ca nu imi place... stai, cum? Nu! Eu o iubesc doar pe Buburuza... NU?!?

Reactioneaza din nou, de data asta isi intoarce capul sub obrazul meu. Nu vreau sa o trezesc, dar nici nu pot sa stau asa...

Incerc din nou sa ma ridic. Acum stau in maini deasupra lui Marinette, iar slaba lumina de afara ii lumineaza chipul angelic. Parca ar fi Buburuza...

Inchid ochii, mi-o imaginez pe Bugabu sub mine si o sarut scurt pe buze, apoi ma dau la locul meu. Draguța de ea... pacat... daca nu era Buburuza am fi fost de mult impreuna, imi place mult de Marinette...

In orice caz. E ora 5 dimineata. Doamna ne-a spus ca trezirea e la 9, deci mai sunt 3 ore... inchid ochii si incerc sa adorm iar...

Păreri?