Capitolul 1

266 25 1
                                    

Nu mă puteam bucura de această dimineață frumoasă deoarece iritanta mea alarmă a decis că e timpul să mă trezesc. Întind mâna pe noptieră până la telefon. Opresc alarma, trântesc telefonul înapoi pe noptieră şi îmi trag pătura peste față. Înainte sa închid ochii şi să mă las pradă somnului mult dorit mi-am amintit că astăzi nu am timp de somn. Am coborât rapid din pat şi mi-am făcut rutina de dimineață. Am mers în bucătărie unde mă aştepta mama cu micul dejun pe masă.

-Yoora, sper că nu ai uitat că astăzi trebuie să mergi la secție cu tatăl tău!

Tatăl meu este şeful secției de poliție din Seul. Eu fiind o leneşă incurabilă, părinții mei trăgeau de mine să mă angajez undeva. Într-o zi tata mi-a propus sa îl însoțesc la secția de poliție şi să mă fac utilă pe acolo. În cele din urmă, sătulă să le aud rugămințile, am decis să le fac pe plac.

-Nu, n-am uitat...

Se făcea târziu şi nu înțelegeam de ce îi lua tatălui meu aşa mult să vină. În fond, mergea la servici la fel ca în fiecare zi, nu e ca şi cum se însoară.

-Eşti gata?

-Sunt gata de mai bine de jumătate de oră. Îți reamintesc faptul că tu eşti cel căruia îi ia mult sa fie gata. Eşti mai rău ca o fată.

Acest comentariu la adresa tatălui meu îi stârnește râsul mamei.

Începând dimineața într-un mod relativ relaxant, îmi iau haina, mă încalț şi ies pe uşă urmată de tata. Sau mai bine spus... viitorul meu şef.
Urc în maşină şi aştept să ajungem o dată în locul în care va urma să îmi petrec restul zilelor. Cred că vremurile în care ieşeam devreme cu prietenii în oraş şi ne întorceam târziu s-au încheiat. În fond, eram un adult cu facultate. Ar fi fost păcat să nu mă folosesc de cunoştințele dobândite. Începeam oarecum să realizez că părinții mei aveau dreptate când spuneau că e cazul să mă maturizez.

Poate că poliția mi se va potrivi. Poate că o să devină genul de loc de muncă la care să vin cu plăcere. Plus că a fi detectiv la poliție sună bine. Să faci legături complexe între lucruri care par a fi banale, să te transpui în pielea infractorului pentru a-i afla intențiile. Toate aceste gânduri îmi surâd.

În timp ce eu eram prinsă adânc în gândurile mele întortocheate, nu observasem că deja am ajuns la secție. Mereu aveam impresia că drumul e foarte lung.
Ies din maşină, trag aer adânc în piept şi înaintez. De data aceasta eu eram în spatele tatălui meu şi mă lăsam ghidată de el către intrarea în clădire.

Mr. Detective Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum