Mr. Detective

Capitolul 16

Îi studiam atent mişcările lui Jungkook. Acesta era rapid dar totuşi puțin cam neglijent. Degeaba avea forță fizică dacă nu era în stare să îşi gândească mişcările. Singura lui dorință era să mă vadă învins sub orice formă. Lui niciodată nu i-a plăcut să piardă.

Într-un moment de slăbiciune, Jungkook m-a imobilizat la pământ. Încercăm să scap dar strânsoarea sa era prea puternică.

Am observat că o siluetă se strecoară în camera în care erau încuiate femeile răpite. Era Hoseok. Probabil că venise să îmi deschidă uşa dar s-a hotărât să îmi dea o mână de ajutor. Nu ştiu cum reuşea dar era mereu era acolo când aveam nevoie de el. Acum tot ce trebuia să fac era să îl țin ocupat pe Jungkook până le scoate Hoseok pe prizoniere.

Se aşternuse liniştea între noi. Nimeni nu a mai făcut nicio miscare. Ne priveam unul pe altul în ochi şi încercam să ne citim gândurile. Din privirea lui, mi-am dat seama că durerea l-a împins la comiterea faptelor rele. Probabil trecuse printr-o experiență dureroasă care l-a rănit profund şi a simțit nevoia să îşi înece amarul în ceva, indiferent că e ceva bun sau rău.

Din spatele lui Jungkook se aude un sunet care ne atrage atenția amândurora.

-Poftim?! Tu cum mama dracu' ai scăpat?! spune Jungkook furios şi surprins.

Era Yoora. De ce nu plecase cu Hoseok?! Cât Jungkook se holba şocat la Yoora, am reuşit să îl împing de pe mine şi să mă ridic. Acesta nu a vrut să mă lase să scap aşa că m-a împins cu putere spre perete şi mi-a prins gâtul cu mâna sa puternică. Îl înlătur de lângă mine şi mă îndrept spre Yoora să văd dacă e bine.
Deodată simt cum un obiect ascuțit îmi străpunge brațul. Lichidul roşiatic cu gust metalic nu întârzie să apară, astfel pătându-mi cămaşa.

-Ți-am promis că nu scapi tu aşa uşor, spune Jungkook pe un ton victorios. Mai bine ați fugi amândoi.

-Vrei fugă?! Atunci hai să fugim, răspund eu luând-o pe Yoora de mână şi fugind spre ieşire.

Jungkook probabil nu s-a aşteptat ca eu chiar s-o iau la fugă, la fel cum nici Yoora n-o făcuse. Observând că aveam un avantaj considerabil m-am oprit pentru câteva clipe ca să îmi trag răsuflarea. Îmi întorc privirea spre Yoora ca să văd dacă e bine. Mi-am făcut foarte multe griji pentru binele ei. Am observat că avea lacrimi în ochi şi privea fix spre pata roşiatică de pe brațul meu.

-Nu-i momentul potrivit să plângi! Credeam că ai observat asta şi singură...

N-a apucat să îmi răspundă deoarece Jungkook ne-a prins din urmă. Am luat-o iar la fugă până am ajuns în fața unei uşi.

-După ce deschid uşa tu să fugi spre stânga. Eu o voi lua prin dreapta.

Voia să îmi spună ceva dar n-a apucat să o facă deoarece eu deja deschisese uşa.

~Perspectiva Yoorei~

Am urmat indicațiile primite de la Taehyung deoarece nu eram capabilă să mai spun orice altceva. Eram prea speriată.

Afară am fost surprinsă să îi văd pe Jimin, Hoseok şi câteva maşini de poliție din care ieşeau polițişti.

Jungkook iese în viteză din clădire. Spre surprinderea sa a dat nas în nas cu Taehyung. Fiind luat pe nepregătite, lui Taehyung i-a fost uşor să îl imobilizeze la zid şi să îi pună cătuşele.

-Dă-mi voie să te informez că eşti arestat. Nici nu ai idee de cât timp aştept momentul ăsta, spune Taehyung puțin mai încet.