Mr. Detective

Capitolul 15

Continuam să merg prin zona restricționată a clădirii pentru a o găsi pe Yoora. Cu fiecare moment care trecea deveneam din ce în ce mai îngrijorat. Nu am mai primit niciun semn de la Jimin şi Hoseok. Simțeam cum privirea mi se încețoşa din cauza lacrimilor amare care anunțau să cadă. Erau lacrimi de furie, lacrimi de disperare. Nu era momentul potrivit să îmi arăt latura sensibilă. Disperarea nu mă va ajuta cu nimic. Trebuia să mă adun şi să mă mențin concentrat.

-Taehyung? Cum merge treaba? mă întreabă Jimin prin intermediul stației.

-Prost, băieți! Nu e bine deloc! Merg degeaba ca un tâmpit!

-Nu vei mai face asta de acum în colo. Am găsit biroul în care se află imaginile luate de camerele de supraveghere din clădire.

-Băieți, sunteți nişte genii!

-Ştim, ştim! spune Hoseok cu un aer uşor încrezut.

-Hai! Nu avem timp de prostii! Ghidați-mă! le ordon eu în grabă.

-Am înțeles, şefu'!

Am aflat de la colegii mei că trebuia să merg drept înainte până dau de o uşă din lemn. Din fericire nu mai aveam mult de mers până acolo.

Ajuns în fața uşii am încercat să o deschid dar fără succes. Era încuiată. Mă învârt prin fața uşii încercând să găsesc un mod de a o deschide. Călcând într-un anumit loc pe preşul din fața uşii am simțit ceva sub el. Ridic preşul şi observ acolo o cheie. Fără să stau pe gânduri, iau cheia şi încerc să deschid uşa cu ea. Schițez un zâmbet victorios atunci când văd că uşa se deschide.

-Tot înainte şi apoi prima la stânga, mă îndrumă Hoseok.

După ce am urmat indicațiile sale am ajuns in fața unui hol enorm de lung şi îngust.

-Holul e cam îngust. Nu prea mai putem vedea ce e pe acolo. De acum mergi drept.

Din moment ce holul părea interminabil am decis că ar fi mai bine să alerg. După ceva timp aud un zgomot puternic.

-Ai fost încuiat în spatele uşii pe care tocmai ai deschis-o, mă anunță Jimin.

-Poftim?! De către cine?!

-Îngrijitorul. Nu-l poți învinui, el doar şi-a făcut treaba. Voi veni să te descui imediat ce va pleca, adaugă Hoseok.

-Păi şi eu ce fac până atunci?!

-Doar mergi drept şi nu mai comenta atât de mult! îmi ordonă Jimin.

Îmi dau ochii peste cap şi îi urmez porunca. Mergând pe holul interminabil am călcat pe ceva dubios. Când m-am aplecat să văd ce este am fost surprins să văd o mască. După ce am analizat-o puțin mi-am amintit ca exact aşa arăta masca bastardului pe care îl caut de atâta vreme. Gândul că sunt atât de aproape să îl prind mă făcea şi mai determinat.

Continui să înaintez până ajung la o uşă.

-Acolo e! Ai grijă! Uşa e încuiată. Nu poți să o deschizi. Trebuie sa o spargi! mă anunță Jimin.

-Şi cum presupui tu că aş putea să fac asta?! spun eu iritat.

-Dă cu piciorul în ea! Nu e aşa groasă, plus că tu ai foarță.

Îmi iau avânt ca să sparg uşa dar dintr-o dată observ că se deschide.

-Tu ce cauți aici?! mă întreabă bărbatul care a deschis uşa.

Nu ştiu de ce dar figura lui mi se părea cunoscută. M-am uitat mai atent la ochii săi. Din privirea lui mi-am dat seama cine era.... era nenorocitul pe care îl vânez de zile bune. În sfârşit aveam şansa să îl iau cu mine la secția de poliție.