Mr. Detective

Capitolul 8

Eu şi Jimin plecăm din parc. Trebuia să mergem spre Hoseok. Pe drum povesteam întâmplări din liceu. Din păcate Jimin s-a transferat la alt liceu dupa primii doi ani. Mi-a părut foarte rău pe moment. Atunci m-am simțit rănită deoarece el plecase fără să ştie ce simțeam cu adevărat pentru el. A trecut mult timp de atunci şi reuşisem să trec cu greu peste pierderea lui. Țin minte că în primele zile îi simțeam lipsa foarte mult.

După câteva minute de mers ne întâlnim cu Hoseok. Şi el arăta mai bine ca de obicei.

-Wow ce drăguți sunteți voi doi! spune Hoseok bătându-l pe Jimin pe umăr.

-Hai să îl luăm pe Taehyung, spune Jimin puțin ruşinat.

Cred că Hoseok avea impresia că în momentul ăla eu şi Jimin nu mai eram doar prieteni. Sinceră să fiu chiar păream a fi un cuplu când stăteam aşa aproape unul de celălalt. Alungând aceste gânduri din mintea mea am continuat să merg alături de băieț ca să îl luăm pe Taehyung.

-Nici nu v-a luat mult! spune Taehyung ridicându-se de pe banca din fața blocului său.

Am crezut că e supărat că ne-a aşteptat atât de mult dar când îi văd chipul observ că el era de fapt fericit.

-Hai să nu mai pierdem vremea şi să mergem, altfel întârziem la film, adaugă tot Taehyung afişând un zâmbet larg pe față.

Nu l-am mai văzut zâmbind până acum. Era foarte drăguț când o făcea. Poate chiar mai drăguț decat Jimin... De data aceasta nu era îmbrăcat serios ca atunci când merge la servici, ci era îmbrăcat mai de grabă ca un adolescent. Poate că această ieşire chiar îi prieşte.

Pornim toți surprinşi în mod plăcut de schimbarea aceasta a lui Taehyung către cinematograf. Mă aşteptam ca pe drum să nu fiu băgată în seamă de către băieți fiindcă eu sunt nouă în grupul lor şi nu ne cunoaştem de mult timp, dar ei chiar au vorbit şi cu mine. Mă simțeam de parcă îi cunoşteam de o viață. Aveam impresia că în preajma lor pot să fiu eu însămi.

Ajunşi la cinema, Hoseok s-a oferit să cumpere biletele iar Jimin a mers să ia gustările.

-Văd că eşti foarte vesel azi, îi spun eu prieteneşte lui Taehyung.

-Azi mi-am permis să mă distrez din moment ce sunt liber, îmi răspunde acesta într-un mod drăguț care mi-a stârnit râsul.

-Sincer îți stă mai bine aşa, adaug eu zâmbindu-i.

Acesta îmi zâmbeşte puțin ruşinat de complimentul pe care i l-am făcut. Nu înțeleg cum la secția de poliție este aşa sever şi încordat iar în timpul liber este un copilaş cu un zâmbet drăguț care se ruşinează la complimente simple. Sper că voi mai avea ocazia să îl văd aşa.

În cele din urmă a venit Hoseok cu biletele şi am putut să intrăm în sala în care urma să fie proiectat filmul nostru.

În dreapta mea se aşezase Taehyung iar în stânga mea era Jimin. Hoseok stătea în stânga lui Jimin.

Filmul a început. Venisem la un film foarte popular şi nou apărut aşa că sala a fost plină. Toți patru am râs şi ne-am distrat pe tot parcursul filmului.

-A fost o ieşire super! Mulțumesc că nu m-ați lăsat să vă refuz, spune Taehyung râzând.

-Dar încă nu s-a terminat! Acum mergem să luăm cina, le reamintesc eu.

Am pornit cu toții spre un restaurant. Pe drum povesteam părțile noastre preferate din film. Cu toții râdeam şi eram gălăgioşi exact ca un grup de adolescenți care nu au nicio grija. Simțeam că retrăiesc o perioadă frumoasă a vieții alături de prieteni apropiați.