Timpul trecea şi ne apropiam din ce în ce mai mult de ziua în care urma să mergem la acea petrecere.
Vineri la serviciu, Jimin şi Hoseok ne-au urat succes mie şi lui Taehyung. Inițial am fost confunzi deoarece nu ştiam despre ce vorbesc.
-Voi chiar credeați că nu ştim?! întreabă Hoseok.
-Ce anume?
-Despre petrecerea din weekend! Vă ținem pumnii! Abia aştept să îl văd cu proprii mei ochi pe bastardul ăla! îmi răspunde Jimin.
În momentul acela, deşi eram curioasă de unde ştiau, nu am mai spus nimic nici eu nici Taehyung. Am plecat cu toții acasă deoarece turele noastre se terminaseră.
*
Ora la care era stabilită petrecerea se apropia cu paşi repezi. Deoarece se făcea târziu, am decis că e timpul să încep să mă pregătesc.
De dimineață vorbisem cu Taehyung. Mă anunțase că vine cu maşina după mine.
Punând la punct ultimele detalii ce țin de aspectul meu, mă priveam mândră în oglindă. Eram mulțumită de felul în care arătam.
Am decis să cobor deoarece Taehyung trebuia să ajungă imediat.
-Să aveți grijă! îmi spune tata luându-mă în brațe.
Nu mă aşteptam la un asemenea gest din partea tatălui meu. Lui nu îi stătea în fire să fie aşa grijuliu. Am considerat că e mai bine să mă bucur de acest moment atâta timp cât mai pot aşa că l-am îmbrățişat şi eu.
Soneria se face auzită, semn că cineva era la uşă. Trebuia să fie Taehyung. Mama mea merge să îi deschidă uşa şi îl invită în casă.
Când l-am văzut am rămas plăcut surprinsă. Sacoul negru şi pantalonii mergeau de minune cu cămaşa neagră cu buline albe. Chiar era un bărbat arătos. Dacă ar fi fost vedetă, fanele sale ar fi fost moarte după el, dar sincer nu le-aş fi condamnat. Poate chiar aş fi făcut şi eu parte din fandom-ul lui.
-Mergem? întreabă el trezindu-mă din visare.
-Ăm... da, sigur!
-Am încredere în voi. Sunt sigur că nu mă veți dezamăgi! spune tata încurajându-ne.
Taehyung aprobă din cap apoi mă prinde de mână şi mă ghidează până la ieşire. Îi salutăm pe ai mei şi apoi plecăm.
-Cred că ți-am mai spus asta dar arăți foarte bine în rochia asta, spune Taehyung afişând un zâmbet larg.
Eu încercam să îmi ascund fața care devenea din ce în ce mai roşie pe măsură ce realizam că Taehyung m-a complimentat. Acesta chicoteşte ceea ce mă face să cred că a văzut că m-am ruşinat.
Când am ajuns în dreptul maşinii acesta mi-a deschis portiera şi mi-a făcut semn să intru. În seara asta se purta ca un adevărat gentleman.
A intrat şi el în maşină apoi îmi atrage atenția. Cred că voia să îmi spună ceva.
-Cu toate că arăți bine, simt că ținuta nu e completă.
Eu îl priveam confuză dar şi dezamăgită. De ce nu îi plăcea?
Observ că Taehyung scoate de la spate o cutiuță mică şi neagră. O deschide şi scoate din ea un colier foarte frumos. Îmi face semn să mă apropii de el ca să îmi pună colierul.
CITEȘTI
Mr. Detective
Fanfiction"-Domnule Kim, avem o situație urgentă! Bastardul răpitor a omorât o femeie! A omorât femeia?! Nu îi stătea în fire acelui infractor să omoare pe cineva. De obicei le răpea..." *îmi cer scuze anticipat pentru potențialele greşeli gramaticale*