Mr. Detective

Capitolul 12

Ca în fiecare dimineață, m-am prezentat la locul de muncă. Când am ajuns am văzut că femeia care a fost salvată de la răpire de către Taehyung deja venise ca să facă declarație. Probabil voia şi să depună plângere.

Mă aşez lângă Taehyung care deja stătea de vorbă cu ea. O salut politicos şi continui să ascult discuția în tăcere.

-Tocmai ce venisem de la magazin, ieşisem să iau nişte alimente deoarece abia venisem de la locul de muncă şi trebuia să pregătesc mâncarea pentru mama. Mama mea este internată la spital şi am timp să o vizitez doar seara, după ce îmi termin programul. Bineînțeles că nu mă duc cu mâna goală la ea, îi duc ceva de mâncare. Am luat-o pe o străduță pustie ca să ajung mai repede acasă. Am simțit că sunt urmărită aşa că am grăbit pasul. Eram foarte speriată! Dintr-o dată cineva mi-a acoperit gura şi mă trăgea după el. M-am zbătut ca să scap. Din fericire mi-a dat drumul la gură într-un moment de neatenție şi astfel am reuşit să țip...

-Şi apoi? întreabă Taehyung în speranța de a auzi mai mult.

-Apoi ați venit dumneavoastră, spune sărmana femeie izbucnind în lacrimi.

Nu am rezistat să o văd plângând aşa că m-am apropiat de ea ca să o consolez.

-Dar dumneavoastră sunteți bine? întreb eu în speranța că nu a rănit-o şi pe ea.

-Da, eu sunt bine. Nu m-a rănit. Datorită domnului detectiv Kim sunt bine. Vă sunt profund recunoscătoare. Cum aş putea să mă revanşez? întreabă femeia cu lacrimi în ochi.

-Nu este nevoie, doamnă. Eu doar mi-am făcut meseria. De acum înainte încercați să nu mai mergeți pe stradă la ore aşa târzii. Sau măcar încercați să mergeți pe străzi unde sunt mai mulți oameni, spune Taehyung blând.

-Aşa voi face! Mulțumesc!

-Ne mai puteți ajuta cu un singur lucru? întreabă Taehyung.

-Desigur! Ce anume?

-Am dori să realizăm un portret-robot al răpitorului. Ați putea să ne ajutați cu câteva informații legate de aspectul său fizic?

-Bineînțeles! spune hotărâtă femeia.

Taehyung o conduce spre biroul lui Hoseok care aştepta să i se ofere informații ca să poată desena. După câteva minute bune, Hoseok a reuşit să termine desenul. Din păcate lipsea cel mai important detaliu... chipul. În locul feței, i-a desenat masca pe are a descris-o femeia.

-Mulțumim pentru ajutorul acordat! spune Taehyung recunoscător.

-Cu cea mai mare plăcere! Măcar atât să fac şi eu pentru dumneavoastră! spune sărmana femeie ieşind din secția de poliție.

Taehyung se întoarce să analizeze desenul realizat de Hoseok.

-Voi ține ăsta cu mine, spune Taehyung îndoind hârtia în aşa fel încât să îi încapă în buzunar.

-Şi acum ce facem? întreb eu în speranța că asta nu a fost tot pe ziua de azi.

-Mă tem că nimic, îmi răspunde Taehyung vizibil dezamăgit.

Rămânând fără soluții, am plecat mai devreme de la secția de poliție.

Era o zi frumoasă şi nu voiam să stau în casă. Din păcate Jimin şi Hoseok erau de gardă în seara asta. M-am gândit să îl sun pe Taehyung şi să îl întreb dacă vrea să mă însoțească la cumpărături. Ştiu că sună stupid dar eu chiar aveam nevoie de o rochie pentru petrecerea din weekend şi chiar nu voiam să merg singură. Taehyung era singura mea obțiune. Nu voiam să merg cu mama deoarece este prea cicălitoare.