Mr. Detective

Capitolul 14

Dansam şi socializam cu restul invitaților conform planului. După câtva timp m-am hotărât că vreau să merg la baie. Trebuia să îmi retuşez machiajul. Deocamdată nu a folosit nimeni stația deci nu era nimic suspect. Sper că băieții se descurca.

Am intrat în baie, care surprinzător era goală. Toată lumea se distra pe ringul de dans sau la mese. Din fericire machiajul meu nu era aşa de ruinat precum mă aşteptam aşa că am terminat repede.

Când am ieşit din baia femeilor am observat ceva care mi-a atras atenția. Din baia bărbaților iese grăbit un individ înalt. Se îndrepta spre zona restricționată a clădirii. Oare ce căuta acolo?

Decid că trebuie să îl urmăresc. Sigur era ceva dubios la el. Îmi era greu să mă țin după tipul misterios deoarece era foarte grăbit iar mie îmi era greu să fiu silențioasă pe tocuri.

Am realizat că eu nu i-am anunțat pe băieți în legătură cu ceea ce fac. Acum era prea târziu. Dacă aş fi scos stația să vorbesc mi-aş fi distrus acoperirea.

Bărbatul dubios ajunge în zona restricționată. Fără rețineri, acesta depăşeşte cordonul roşu care indica faptul că nu aveai voie acolo. Am observat că i-a căzut ceva din buzunar. M-am aplecat să văd ce era acel obiect. Am rămas şocată când am realizat că era o mască... aceeaşi mască pe care o purta răpitorul când a agresat acea femeie pe care a salvat-o Taehyung.

-Hei, tu! Asta îți aparține? strig eu către el.

Acesta se întoarce cu fața la mine. Am fost surprinsă de faptul că era chiar un bărbat arătos..... cu un chip cunoscut. Nu a mai spus nimic. Singurul lucru pe care îl făcea era să mă fixeze cu o privire plină de dispreț.

-Ce crezi că faci aici? N-ai voie să treci de cordon! spun eu cu şi mai multă încredere în mine.

-Şi crezi că îmi pasă?! Mergi şi distrează-te şi nu mă mai încurca pe mine.

-Unde mai exact te duci?

-Nu te priveşte! rosteştre el grăbit.

-Ba mă priveşte!

-Nu îmi plac oamenii băgăcioşi! Vezi-ți de treaba ta! pufneşte străinul vizibil iritat.

Ignorând ceea ce spune, mă apropiam de el. Când am ajuns în dreptul lui acesta spune:

-Dacă tot eşti aşa curioasă cu privire la ce fac, cred că m-ai putea urma....

Bărbatul misterios zâmbeşte viclean. Nu ştiam la ce se referă. Văd că scoate o batistă neagră din buzunar şi o apropie de gura mea.

-Ce încerci să faci, nesuferitule? întreb eu revoltată.

-După ce că tu eşti aia care m-a urmărit tot eu sunt ăla nesuferit?! spune el sarcastic.

În ciuda încercărilor mele de a scăpa, bastardul a reuşit să mă lege la gură. Mă prinde strâns de mâini ca să nu mai pot scăpa şi mă leagă şi de încheieturi. Mă ia în spate şi înaintează dincolo de zona restricționată. Eram foarte panicată în acel moment. Simțeam că nu mai gândesc limpede. Mă agitam zadarnic în încercarea de a mă elibera din strânsoarea bastardului. În timp ce mă zbăteam am observat că nu mai aveam colierul primit de la Taehyung la gât. Simțeam cum lacrimi amare îmi inundă ochii. Atunci mi-a părut foarte rău că nu i-am anunțat pe băieți că am vazut ceva suspicios. Oare îmi vor observa absența?

《Perspectiva lui Taehyung》

Până acum nu am întâlnit nimic ieşit din comun. O altă petrecere fițoasă, plină de alcool şi fără sens. Nu vedeam nicio plăcere în a mă afla acolo.

Nimeni nu a folosit stația.
Cred că venisem degeaba. Mi-am dat ochii peste cap şi am luat stația din buzunar.

-Ați găsit ceva până acum?

-Nimic, spune Hoseok. Balconul e liber. Exceptând câțiva nechibzuiți mahmuri, nu e nimic îngrijorător aici.

-Şi holul e liniştit, adaugă Jimin.

-Yoora, cum te descurci? întreb eu în sperând că ea a găsit ceva.

Nu primesc niciun răspuns din partea ei. Sigur nu a auzit stația. Oare ce face?

Probabil nu a luat în serios această misiune. Probabil că s-a lăsat dusă de val şi în momentul ăsta petrece alături de ceilalți invitați. Dacă a băut şi acum nu mai gândeşte limpede?

-Aish, fata asta! Şi când credeam că devine serioasă... mormăi eu şi pornesc în căutarea ei.

Sper că e mulțumită! Acum sunt nevoit să o caut pe ea în loc să caut infractorul. Am început să patrulez întreaga sală de dans. Verific şi pe la mese dar nu era acolo.

-Asta e aiurea! Locul ăsta e imens! Ar putea să dureze o veşnicie până o găsesc! Cine ştie pe unde s-o fi dus?!! spun eu furios aşezându-mă pe un scaun.

Încerc să mă calmez. Cu mintea limpede poate reuşesc să îmi dau seama pe unde este Yoora.

-Taehyung, în timp ce patrulam holurile am găsit ceva! spune Jimin grăbit.

-Ce anume ai găsit? întreb eu plin de speranță.

-Vino repede spre zona interzisă şi vei vedea! strigă Jimin la mine.

Fără să mai adaug ceva încep să fug pe holul lung al clădirii. Aşa cum mi-a spus Jimin să fac, mă îndreptam spre zona interzisă. Capul îmi era invadat de întrebări fără răspuns. Simțeam cum fiecare părticică din corpul meu era alertă.

Ajungând în zona interzisă dau de Jimin care era foarte agitat.

-Ce e? Ce s-a întâmplat? întreb eu răsuflând greu.

-Am găsit un colier şi o batistă neagră dincolo de cordonul roşu. Cred că bastardul a răpit o femeie de la petrecere.

Fără să mai stau pe gânduri trec de cordon şi mă îndrept spre obiectele găsite de colegul meu.

-Nu m-am atins de ele. Imediat ce le-am văzut te-am anunțat, adaugă Jimin.

Privesc atent colierul. Îmi părea cunoscut. Era chiar colierul pe care i l-am dăruit Yoorei înainte să venim aici. În momentul acela simțeam cum sângele îmi fierbea de furie. Bastardul acela a răpit-o.

-E colierul Yoorei, îl anunț eu pe Jimin.

Acesta afişează o față uimită şi îngrijorată.

-Eu o să caut prin zona interzisă. Tu patrulează întreaga clădire împreună cu Hoseok. Imediat ce vedeți ceva ce vă atrage atenția să îmi dați de ştire.

Jimin aprobă grăbit din cap şi fuge să îl anunțe pe Hoseok. Iau colierul şi batista şi înaintez prin zona restricționată. Toate simțurile mele erau alerte. Furia mă făcea din ce în ce mai determinat să îl prind pe nesuferitul care mi-a făcut zile negre. De asemenea eram foarte îngrijorat pentru binele Yoorei. Nu este pregătită să facă față unei situații de genul ăsta. Răpitorul este un bărbat puternic iar ea este mică şi slăbuță. Dacă i s-ar fi întâmplat ceva rău Yoorei nu mi-aş fi iertat-o niciodată. Mă simțeam cumva vinovat. Nu am pregătit-o pentru asemenea întâmplări. Nu m-am aşteptat la asta. Sper că o voi găsi inainte să fie prea târziu.

-----------------------------------------------
După o vreme îndelungată am revenit cu un nou capitol. Îmi pare rău că v-am făcut să aşteptați atât de mult. Nu ştiu ce a fost cu mine în ultimul timp de nu am mai scris. Voi încerca să postez mai des. Sper că nu v-ați pierdut interesul pentru această carte şi sper că nu vă plictisesc. Chiar îmi dau silința.