-Bine, bine cum spui tu, spune Taehyung încă râzând. Râzând de mine.
Urmatorul lucru pe care îl aveam de făcut era să cunosc colegii de muncă.
-El este Hoseok.
Spunând acestea, Taehyung îmi prezintă un tip puțin mai scund decât el, îmbrăcat lejer dar totuşi prezentabil.
-Bună! Tu trebuie să fi "ucenica" domnului Kim.
"Ucenică"?! Mă deranja mult mai puțin decât mă aşteptam să o facă.
-Bună! Sunt Yoora. Încântată de cunostință.
Dau mâna cu Hoseok. Acesta îmi zâmbește. O iau ca pe un "bun venit". Părea simpatic. Nu ştiu cum unul ca el putea fi prieten cu Taehyung.
Amintindu-mi că acesta l-a numit pe Taehyung "domnul Kim" nu mai eram aşa convinsă că erau prieteni. Nu cred ca diferența de vârstă dintre cei doi este prea mare. De ce i-ai spune "domnule" unui coleg de servici care pe de-asupra este de vârstă apropiată?! Chiar eram curioasă care era faza cu acest domn Kim.
Am fost întreruptă pe neaşteptate din gândurile mele de faptul că un alt tip se apropia de noi.-Buna, Yoora! Eu sunt Jimin.
Tipul ăsta era vizibil mai scund decât ceilalți doi, dar totuşi mai puternic. Vocea lui era mai caldă şi melodioasă în comparație cu vocea groasă pe care o deținea Taehyung. El părea chiar mai simpatic. De asemenea am realizat că acest Jimin îmi era cunoscut de undeva. După câteva secunde în care l-am analizat din cap pana în picioare mi-am amintit. Mi-a fost coleg la liceu în primii doi ani. Îmi amintesc că mă înțelegeam bine cu el.
-Buna, Jimin! Nu mă mai ți minte?!
-Nu îmi vine să cred! Cât de mult te-ai schimbat! Aproape de nerecunoscut!
-La fel ca tine! Nu ştiam ca eşti interesat de poliție.
-Sincer, poliția a fost o alegere spontană, dar nu regret. Chiar îmi place!Eram fericită ca un vechi prieten şi-a găsit drumul în viață. Spre deosebire de mine care încă beneficiez de ajutorul părinților. La vârsta pe care o am eu acum, alte fete locuiesc singure.
-Deci să înțeleg că vei lucra şi tu aici?
-Cam aşa ceva. Deocamdată încă învăț. Sper ca într-o bună zi să fiu cu adevarat de ajutor.
Jimin îmi zâmbește, astfel demonstrandu-mi că îmi e alături. Din fericire nu trebuia să îl suport toata ziua doar pe agasantul de Taehyung. Puteam să îmi mai petrec timpul cu Jimin, la fel ca în vremurile bune. Poate chiar mă voi împrietenii cu Hoseok.
Taehyung mi-a prezentat încă vreo 3 bărbați care lucrau în aceeaşi încăpere. Cu tot cu mine eram 7 persoane care lucram la departamentul de detectivi. Nu stiu dacă asta e mult sau puțin dar bănuiesc că voi afla asta pe parcurs.
-Cred că ar trebui să citeşti câteva cazuri mai vechi, deja închise. Aşa poți să vezi cam ce intenții au infractorii.
-În cazul ăsta, adu-mi dosarele. Sunt gata să citesc! spun eu hotărâtă.
-Sunt destul de sigur că poți şi tu să ți le aduci. Eu am treabă.Sunt în sertarul de jos din stânga.
CITEȘTI
Mr. Detective
Fanfiction"-Domnule Kim, avem o situație urgentă! Bastardul răpitor a omorât o femeie! A omorât femeia?! Nu îi stătea în fire acelui infractor să omoare pe cineva. De obicei le răpea..." *îmi cer scuze anticipat pentru potențialele greşeli gramaticale*