Speranţa moare ultima

Speranţa moare ultima //2\\

//2\\

Curând era ora prânzului. Deşi nu am mâncat nimic de dimineaţă, nu îmi era foame, aşa că mi-am luat doar un măr.

Stăteam la masă cu nişte prieteni. Nu încăpeam toţi, aşa că eram în fiecare zi altfel aranjaţi.

Azi am nimerit la masă cu Mark, Jack, Lisa şi Jenny. Toţi erau prea prinşi în conversaţiile pe care le aveau pentru a-mi observa simpla prezenţă. Însă nu mă deranja...

- Ai văzut ce gol a dat? Într-o zi o să dau şi eu un gol direct din foarfecă, a zis Jack entuziasmat.

- Ador noua mea pereche de tenişi! Sunt aşa de coloraţi, Exact cum îmi plac! a spus veselă Lisa.

- Ţie îţi place orice arată ca un curcubeu, i-a răspuns Jenny râzând.

Toata veselia care cuprinse masa părea că mă ocoleşte. Nu am putut schiţa nici măcar cel mai mic zâmbet. Nu mă puteam gândi decât la Josh. La Josh şi la cum a căzut, cum şi-a rupt piciorul, chiar şi cum ţipa de durere. Aş fi vrut să fiu cu el, să văd cum se simte, dacă pot să-l ajut cu ceva... orice. Dacă aş putea, i-aş da-o şi pe ...

- Olivia!

Atunci am avut impresia că mă trezesc. Am visat cu ochii deschişi... din nou...

- Olivia! Încetează! era Mark.

- Ce e?

- Ce e? Ce e? Olivia, asta e o glumă? Pentru că dacă e, e una foarte proasta.

Şi eu ce ar trebui să îi răspund? Am tăcut.

- Spune ceva! Ne-am săturat până peste cap să faci asta! Îmi pare sincer rău,însă amândoi ştim că asta nu se va întâmpla. Renunţă, e prea orb ca să vadă. Şi nu merită doilul pe care îl ţi doar pentru că a picat din nou.

- Da, Olivia, a intervenit Jenny. Mark are dreptate. Josh nu te merită, nu merită să sacrifici tot timpul gândindu-te la el, mai ales atunci când şti că el nu se gândeşte la tine, a început să scormonească în mâncare, de parcă era vreun inel ascuns în macaroane.

- Încearcă să vezi şi dincolo de el, nu e singurul băiat. Sunt mulţi, foarte mulţi care aşteaptă pe cineva ca tine, încercă şi Lisa.

- Ca mine? am spus cu voce înceată.

- Da, ca tine, a spus Jack. Eşti bună, drăguţa, vrei întotdeauna să ajuţi oamenii chiar dacă asta nu e în avantajul tău şi lista poate continua.

- Ce vrem noi să spunem este că ar trebui să treci peste Josh. Lumea nu se opreşte la el, iar tu şti bine asta. Şi bine, poate că nu vrei să ajuţi pe toată lumea, şi-a dat ochii peste cap.

- Mark, eu nu...

- Nu! Nici nu vreau să aud! Cu toţii ne-am săturat să te vedem cum suferi după un prost, un orb, care nu vede tot ce faci pentru el. Suntem prietenii tăi şi ne enervează să vedem că eşti nefericită...

Ochii îmi erau plini de lacrimi. Ar trebui să fac asta? Să trec de el, să caut pe altcineva? Dar e imposibil.

- N-aş avea nici o şansă, am spus cu voce joasă.

- Nici o şansă? Nici o şansă, Olivia? Doar spune-ne un nume. Orice nume. Îl voi face să-ţi cadă la picioare.

- Mark, nu vreau să baţi pe nimeni, am raspuns uşor speriată.

- Cine a spus ceva de bătaie? Bine, poate m-am exprimat greşit. Te voi ajuta să îl faci să-ţi mănânce din palmă, şi-a ferit în ultimul moment mâna din calea dozei cu suc.

- Îmi pare rău Mark... mulţumesc pentru ofertă, însă eu nu sunt aşa...

- Asta e problema!

- Mark! au strigat în cor ceilalţi trei la el.

- Foarte bine! Una dintre probleme. Când te hotărăşti ce vrei să faci, şti unde mă găseşti, şi s-a ridicat şi a plecat.

Atunci a sunat şi clopoţelul. Aş fi vrut o pauză, dar viaţa nu acordă aşa ceva.

@};-

comm?vot?mesaj?

stiu ca ati fi preferat un capitol la cealalta poveste, insa vvine si el :) aveti putina rabdare 

tipe pe skateboard ar trebui sa fie josh, dar inlocuiti palaria cu o sapca sau put si simplu cu nimic in cap:)