Te iubesc, idiotule! [1D fan fiction]

2. Tot nu îmi placeți.

-Ce spui tu acolo? a exclamat Zayn foarte uimit.

-Ce fel de om nu ne-ar iubi? Uite ce sexy, buni, talentați și minunați suntem! a spus Harry uitându-se la mine seducător.

-Auzi, oaie ce ești, nu îmi place atitudinea voastră. Sunt aici doar pentru că m-a obligat prietena mea obsedată de voi, am spus sec.

-Pe cine faci tu oaie, copil inutil? Noi, față de tine, suntem cineva, lumea ne cunoaște, ne adoră. Pe tine nu te știe nimeni, nimănui nu-i pasă de tine, a spus Harry făcându-mă să mă simt un adevărat nimic.

-Harry, nu fi așa de rău. Nu mai știi ce s-a întâmplat la ultimul scandal? Nu mai vrem unul, a spus Luois încercând să scadă tensiunea.

-Caty, mă găsești afară dacă ai nevoie de ceva.

-Alice, nu o lua personal, așa e el când se ia cineva de aspectul lui fizic, mi-a spus Liam zâmbind.

M-am uitat la el cu o față plictisită și m-am îndreptat spre ieșire.

-Mergem să mâncăm? Mi-e foame, a spus Niall.

-Stai să terminăm cu fetele, nu fi nepoliticos, a spus Louis.

-Mergeți la cină cu noi? a spus Niall.

-Da, da, da! Alice, haide! Mergem la cină cu băieții!

M-am oprit din mers și m-am uitat speriata spre ei.

-Sper că glumești! Eu nu merg la cină cu 5 idioți și o obsedată. Duceți-vă fără mine, am spus hotărâtă.

-Așteptați 2 minute, vorbesc eu cu ea, a spus Caty venind spre mine.

-Nici să nu te gândești, nu vin și punct, am șoptit.

-Te rog, e un moment minunat pentru mine și tu nu vrei să-mi fii alături? Ce fel de prietenă ești? a întrebat în șoaptă făcând pe supărata.

-Uite care e faza: ne vor duce la un restaurant de fițe și știi că nu-mi permit. Poate că tu ești bogată, dar eu nu, i-am spus tot în șoaptă.

-Dacă nu vii cu mine, poți să uiți de prietenia noastră! a spus decisă.

-Bun, să nu vii la mine când ai nevoie de sfaturi! am țipat încât să mă audă până în Africa.

Eu am ieșit nervoasă din încăpere și ea s-a întors la băieți.

M-am uitat după un taxi, dar nici unul. Nu puteam nici să plec pe jos fiindcă nu știam să ajung acasă. M-am așezat pe trotuar și m-am gândit la ce mi-a zis Harry, că sunt un nimic și nimănui nu-i pasă de mine, avea dreptate. Păriților mei nu le păsau iar Caty se folosea de mine.

O lacrimă mi s-a scurs pe obraz.

-Ești bine? m-a întrebat o voce masculină.

Mi-am șters imediat lacrima, înainte ca el să se așeze lângă mine.

-Vii cu noi la restaurant, plătim noi, mi-a spus.

-Nu știu ce v-a spus Caty, dar nu am nevoie de mila voastră, am spus nervoasă.

M-am ridicat să plec dar m-a prins de mână.

-Louis dă-mi drumul! Nu mă interesează că ești mare vedetă, dacă nu mă lași, te pocnesc! m-am răstit la el.

-Ai plâns? Din cauza lui Harry? a spus analizându-mi fața.

-Nu..., am spus aplecând capul.

-Și eu am 2 ani, a spus râzând apoi mi-a ridicat capul cu trei degete.