Te iubesc, idiotule! [1D fan fiction]

26. Harrice (Harry+Alice)

-Neața! mi-a șoptit o voce de bărbat la ureche.

-Max, nu vreau să mă trezesc..., m-a plâns și m-am întors cu spatele la el.

-Ce Max!? Mă înșeli cumva? a strigat Harry.

-Ah, Harry, tu erai... Nu, nu te înșel, am răspuns.

M-am ridicat în șezut și l-am privit. El a zâmbit și m-a sărutat.

-Mai ai degând să te desparți de mine? m-a întrebat.

-Nu, am răspuns direct. Dar dacă ai degând să te joci cu mine, da, am continuat.

-Hai, pregăteștete bagajele și hai să mergem acasă, a spus și s-a ridicat din pat, apoi mi-a întins mâna.

-Defapt... Eu am să stau aici, e mai bine așa, am spus iar el a lăsat mâna în jos.

-Preferi să stai cu el decât cu mine? m-a întrebat.

-Dacă stau la tine ne vom certa non-stop din orice, plus că aici e mai liniște, am spus. Iar dacă ai încredere în mine, mă vei lăsa, am adăugat.

-Bine..., a oftat.

M-am dus la el și l-am sărutat. Apoi l-am dar afară din cameră ca să mă schimb și am luat micul dejun împreună.

-Max, noi ieșim la o plimbare prin parc, ne întoarcem..., m-am uitat la Harry.

-Deseară, a completat el.

*

-Pot să stau la tine în seara asta? m-a întrebat Harry, când am ajuns în fața ușii apartamentului meu.

-Nu, te duci acasă, am răspuns.

-Dar când vom face și noi prostioare? a întrebat cu botic de cățeluș.

-Când voi avea eu chef, l-am tachinat. Și nu face botul ăla că arăți ca un pudel.

-Mă simt ofensat, a spus și s-a întors cu spatele la mine.

-Am să întârzii! am strigat când m-am uitat la ceas, care anunța ora 19:54.

Am furat un sărut fugiții lui Harry și am intrat rapid înăuntru, m-am schimbat, apoi am fugit să iau un taxi până la bar, pentru că Max nu era. În 10 minute am reușit să ajung la bar, deci nu am întârziat decât câteva minute.

-Max! De ce ai plecat fără mine? l-am întrebat imediat ce l-am văzut.

-Păi, am crezut că nu mai vii. Am crezut că dacă acum ești cu Harry, vei sta cu el, te vei muta la el și nu vei mai avea nevoie de job, a răspuns.

-Nici vorbă! E munca mea și nu vreau să o pierd. Și am să mă mut de la tine, doar dacă nu mă vrei în apartamentul lui, dacă nu, nu mă duc la el, am obiectat.

-Am crezut că mă vei lăsa singur! a spus și m-a prins într-o îmbrățișare foarte strânsă.

-Ești cel mai bun prieten al meu! Cum să te las singur? Acum, hai la treabă!

-Harry știe că ești aici? m-a întrebat.

-Nu și nici nu trebuie, am răspuns.

*

------------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul 26 :)

Știu că e scurt și e foarte ridicol, și îmi pare rău.

Aștept păreri și critice :*